vineri, 5 februarie 2010

un fluture schiop

Eu ... doar cuvinte.

Uneori stau si atat. Parca as fi un fluture fara aripi, un fluture schiop. Cand sa ma intind sa lovesc aerul si sa zbor, constat ca l-ai respirat pe tot si-atunci schiopatez. Oare de ce nu vii sa-mi aduci o gura de aer sa mai pot zbura? Cum sa zboare un fluture incolor, fara aripi? Cand?

Da-mi o gura de aer albastru, te rog! Am nevoie sa zbor.

a fredona muzica sec

Doar muzica si asta ciuntita de ideea ca nu e cum mi-as dori-o. Mi se intampla sa fiu vaduva de cuvinte. Ma entuziasmez si-apoi cad fara ele. Undeva, departe, am niste sunete care ma asteapta. Si-as fugi catre ele. Ma-mpiedica un gand si-o lipsa. Si-atunci tac si mai fredonez cate unele. Sec.

Intr-o zi am avut un pian cu cutite infipte in el. Ma durea. Mi-as canta la el tacerile. Si-as asculta din el alte taceri. Mi-as intinde mainile insangerate catre. Si-as ofta. Unii isi ingrijesc pianele. Altii isi aduc acasa istoria. Eu nu am nimic. Decat, poate, o vaduvie de cuvinte pe care mi-o cant. Era sa scriu plangand, dar am uitat ca azi trebuie obligatoriu sa rad. Sunt singura in mijlocul peretilor 4, si-aici se rade in hohote. Afara se plange. Azi sunt barbat. Sa-ti cant o sonata. Sa-ti pun o culoare pe buze. Sa-ti imbrac visul. Sa iti spun cat esti de frumos. Sa-ti intind mana plina de flori. Sa te ajut sa urci. Sa-ti duc plasa plina cu dureri. Sa fii al meu. (Ce bine e sa fiu ca tine!)

Rad pentru ca azi si aici se rade. Afara se plange. Nici nu ies. Nici nu ajung departe la sunete. Doar fredonez sec.

joi, 4 februarie 2010

miercuri, 3 februarie 2010

Peter Gabriel - The Book of Love

Preluata de pe blogul lui IT Morar care a postat-o deja cu gandul la 14-24 februarie.



Eu o inchin zilei cu soare de ieri, de azi si de maine.

marți, 2 februarie 2010

azi

Doar o apa care curge lina la vale, catre in jos. E ca si cum ai urca. Drum razand de tine, de mine, de peretii goi si de strada verde. Incercam sa murim cate un strop, printre lacrimi si hohote sterse. Cat sa fie adevarat? Atat cat suna telefonul de doua ori, singur. Atat cat mana intinsa cauta si da doar de cugetari intelepte. Murim catre inapoi, in jos si in sus, fara directie. E ca si cum o apa ar curge linistita la vale, catre in sus. Rotund.

Bea un ceai, tinere, atunci cand mintea ti-o ia ranza de atata ras sau plans. Noi nu umblam goi pe pereti, doar goi printre propriile noastre ganduri ... uitand sa traim respectabil in doi. Cum sa uiti ceva ce nu a fost? Simplu, cu o inteligenta care fascineaza.

Brian Eno - By This River