De zi

Am ajuns la tarm.

si tot in noapte

As pleca in zari, urcand in nacela vazduhul. Goala. Asteptata. Urcata. Zburand. Catre cerul lumii, in el, sub el. Sarutata. Mai stii, lumea cucerita in plina zi, lumea din mine? Descoperita. Sosind inspre tine, dintre siruri de vii cu boabe negre zemoase, eu, cuvant. Mi-ai primit in nacela trupul si sufletul, tu, lumina. Si-am plecat numarand sirul nesfarsit al zarilor.

La o masa lunga, vinul se-asterne-n pahare, rosu si sec. Noi. E noapte din nou. Fanteziile au aripi negre precum zburatorul, negre-mister. Tu cine esti? Eu sunt aici.

Sa-ti spun o poveste

Cu un print si-o printesa. E banal? Stiam. Povestile vechi de cand lumea sunt toate banale. Azi incercam, nu mai povestim. Eu as vrea buchete de frezii, stranse in mana, aduse de la spate, sarutate, oferite. Sunt veche, ca o poveste banala. Iar freziile mele nu mai au nici miros. Sunt doar galbene si atat. Candva le-am vrut albe, in toate culorile lumii. Sa-mi spuna povesti. O viata. Sunt veche si naiva. Marunta. Povestile mele se adancesc in taceri, singure. Stii, lumea e trista. Azi vine furtuna. As vrea sa imi canti. Tacut ca o noapte de vara in care am uitat sa vorbim. Ce faci? Nimic. Nu fac nimic. Nu mai fac nimic. Nu mai spun povesti.

De noapte

...pe cand se deschid cerurile si stele se insira tacute. De-ai fi venit...

Cantam singura prin paduri, inganand pasari pierdute. A cazut noaptea strigandu-mi sa tac. Pasari zacand. Mi-am numarat visurile si visele. Mai stii? Sau tu nu stii pentru ca nu ai stiut niciodata. Eu cant. Muteste. Cuvinte scurte in care nu mai zace nimic. De-ai fi venit...

De langa noapte, imi numar sertarele gandului. Pana unde sa numar? Pana cand? Oare ce sa visez? Oare gandurile mele au sertare? Mai au? Tu nu vii. Barbile tale albastre stau nemangaiate. La marginea padurii, o pasare zace. De ce-am inganat-o? Eu inot. Marea mea e vie. Apa vie. Am sa plec. Pe carari, cautand cuvinte, poate cuvinte noi, poate vechi. Cine sa mai stie?

calcule

Calculez. Cate pahare cu apa trebuie sa inghit. Cate guri de aer trebuie sa trag in plamani. Cate bucati de paine trebuie sa mestec. Stii, existenta asta e toata un calcul. Sertarul unu - calculul apei. Sertarul doi - calculul aerului. Sertarul trei - calculul painii. Simplu si eficient, barbateste. Ce bine ca am limite si mi le mai si cunosc! Imi iau cea mai mica mobila posibila, trei sertare cladite de jos in sus. Ma limitez la atat.

Doua calculatoare zici? Ba-s mai multe! Si mainile-s multe, cantand la ele. Maini inteligente, zvacnind, gata oricand sa bata orice. Calculatoarele au foldere, eu am sertare ca si mainile dibace care-si aseaza intimitatile pe categorii. Azi sorbim o gura de apa limpede, din Folderul Nr 1 scoatem servetelul si ne stergem la gura. Maine ne imbatam cu aer, iar din Folderul Nr 2 scoatem o picatura de potiune magica sa ne dreaga betia. Intr-o alta zi mai luam, daca ne aducem aminte, o bucata de paine, sfaramicioasa si tare. Folderul Nr 3 ne asteapta cu un medicament. Am imbatranit si nu mai putem digera.

Sigur 1+1 fac 3. Ne inmultim pentru ca ne plictisim si avem nevoie de noutate.

Crezi ca lipseste ceva? Eu sunt sigura ca nu. Oricum am sucit-o, povestea nu contine nimic altceva decat matematica pura.

cafea razand

Timpul e relativ si aici pe Pamant, pentru unii ca mine. In special cel care trece prin gandurile mele. Sunt bine. Poate ca mi s-a ivit steaua. Pot rade in hohote.

Stii ce gust are cafeaua de dimineata acum? Amara si neagra, fierbinte, gust de femeie arsa. O cafea frumoasa, intr-o ceasca razand, verde. Razi si tu cu mine? Hai sa radem impreuna, noi, intr-o clipa! Sunt femeie cum vreau eu, cand vreau eu, ce vreau eu.

Plec din nou. Sa-mi mai sting o tura dorul in apa cea mare. Peste. (Ce-o fi insemnand asa? Eu stiu!) Mi-e drag de mine, femeie-narcisa. Am sa umblu pe strazi, in noapte, mancand inghetata si-am sa-mi aleg bunatati cu nume ciudat, peste zi. Am sa imi pun palaria cea alba si-am sa-mi scald fanteziile pe spatele tigrului meu, masculul feroce. Regasire.

Stii, e soare din nou. Noutate.

Ca am venit

O poza de la lac pentru ca am venit. Ce lac? Unul plin cu femei goale, din alea mari, imense, interminabile, atarnande. Seara nu le vezi. De fapt nici ziua. In larg e doar apa si atat. Apa goala. Femeie goala. Apa sarata. Femeie presarata. Cu ganduri. Cu doruri. Cu mangaieri. Cu alunecari. Goala. Fara suflet. Fara sentiment. Stearpa. Sub soare. Arzand. Simplu.

Ca am venit. Dinspre acolo spre aici, aducand urme de nisip si sare, caldura care intra in tine sufocand. Aer de noapte patrunzand prin geamuri deschise, sfartecand uitarile si-amintirile. Am uitat. Mi-am amintit. Un sarut rosu care nu se aude. Il rog. Nu vine. Cine sunt eu? Femeie goala, in apa, alunecand, asteptand, cautand un sarut rosu. Stii? Punctul acela care se asterne pe negru total? Nu merge. Il vezi, il incerci. Nu canta. Nu stie. Nu poate. Nu vrea. E doar un sarut rosu pe care tu nu il simti. Esti prea neagra. De apa, de sare, de pamant. Femeie. Singura.

Zambesc. Am invatat. Vezi lumina? E soare care sa culca peste lume. Apune cantand. Am stat si-am privit-o fara tine. Pe lumina. Mi-e dor de tine. Ca am venit.