Ca dovada ca ma tin de promisiune, ninge! Iar craciunita mea are o punga mare si neagra in cap, sa se inroseasca. Intre timp, ma uit dupa poze si imagini de cai verzi pe pereti si ma apuca nabadaile. Unii se lauda cu ce fac eu. E bine si asa. Curcubeu de realizari. Azi am sa scriu despre ce va urma. Si NU, nu e bine si asa, pentru ca plang in pumni. Acolo sus cineva ma iubeste si mi-a dat alb ca sa pot fi toate culorile lumii la un loc. Si voi fi!
vineri, 10 decembrie 2010
joi, 9 decembrie 2010
promisiune
Am o promisiune de vreme cu fulgi. Mi-am facut-o singura. Va fi cap de afis pe un wish list, cel pe care m-ai indemnat sa mi-l pun sub ochii mintii ca sa imi deschid sarbatorile in suflet si sa traiesc. Stii, chiar am nevoie de un razboi alb, un razboi din acela copilaresc in care sa imi spun, luptandu-ma cu toti monstrii, ca voi fi mare si voi fi tare. Si daca va ninge pe bucatica mea de strada naiva am sa fac tot albul sa fie un curcubeu intreg. Promisiune la promisiune.
marți, 7 decembrie 2010
rosu
Zice ca trebuie sa ii pun o punga neagra in cap craciunitei mele ca sa se inroseasca. Nu-mi place prea tare ideea. E dimineata marunta si eu ma gandesc la lucruri marunte. De fapt craciunita mea nu e un lucru marunt, e chiar foarte importanta, daca stau bine si ma gandesc. O sa imi dea culoare Craciunului. Da, am sa o fac sa se inroseasca!
luni, 6 decembrie 2010
schimbare
Ma uit pe geam, din turnul meu de fildes. Gandesc ca ar trebui sa fac o revolutie cu mine. Mai intai ar trebui sa stiu sa cer altceva Mosului, altceva decat dorintele mele de fiecare zi. Cred ca ar trebui sa imi schimb total prioritatile. E nevoie de un om nou. Maine am sa beau cafea cu aroma de schimbare. Mos Nicolae, multumesc pentru cadoul pe care nu mi l-ai adus!
duminică, 5 decembrie 2010
Dorinte de Mos Nicolae
Mi-am luat cadou o cutie mare de Mon Cheri. Langa ea am sa imi pun toate celelalte dorinte. Esential: as dori un car mare cu dragoste. Sa fie cel putin cat Carul Mare.
miercuri, 1 decembrie 2010
LA MULTI ANI, ROMANIA !
De ziua tarii mi s-a facut dor de bucate frantuzesti. E pentru prima data cand ploua trist si nu-mi simt tara aproape. Am mancat la mama fasole cum mancam in copilarie. Iar pe drum spre casa m-a sunat unul prost de m-a scos din toti pepenii. Am pierdut brusc gustul copilariei si m-a umplut ploaia rece. Nu mai am chef de prosti care nu stiu numai sa fure, sa profite, sa insele, sa dea in cap, sa ia pe gratis totul fara munca. M-am saturat de toata hotia asta generala. De ce, Doamne, de ce? Primesc pe mail imagini cu tara. Nu m-au satisfacut. Sa le dau mai departe... NU! Nu mai am chef de lucruri facute de mantuiala. Sunt altele, sute de mii, sclipitoare. S-a gasit careva sa puna la un loc trei capite de fan si doua vaci si gata, asta e minunata tara. Nu e asta si nici nu vreau sa o recunosc asa. As spune eu cum e, dar azi, de ziua ei, am obosit.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
