miercuri, 4 aprilie 2012
marți, 3 aprilie 2012
La adio
Adio dar raman cu tine,
Plecand ca sa raman pe loc,
Sa-mi taci ca sa reiau cuvinte,
Sa-mi canti, sa nu mai plec deloc.
Sa schimbi oprit in nemiscare,
Strigand sa-ti fiu alaturi, nevorbind,
Sa-mi fii ca sa ramai chemare,
Sa-mi curgi rau invers clocotind.
Adio dar raman cu tine
Si caile-s albastre iar,
Iubita mea, tu cresti in mine!
Si-ti cant incet, si-apoi dispar.
...
Din anii tineretii mele,
Plimbari printre poeti iti spun,
Tu impietrit asculti din ele
Si-mi taci, lasandu-ma s-apun.
luni, 2 aprilie 2012
STRIGARE
Strig pana dincolo de tot ce a fost
Sa m-auzi dinspre ieri pana maine
Si din nou. Si mereu.
Intre zile mi-am scapat cuvintele si culorile.
Strigarea mi-e ca o mirare.
Existi?
Uite cum cad intre noi stropii si picurii,
Si rauri curg dinspre timp inspre spatiu
Rotind axele si cuvintele si feliile de simtire
Intr-o matematica a unei priviri inca neschimbate.
Fura-ma din vis!
[la 4 dimineata!]
In visele tale de jar sa ma iei.
Primele raze sa-ti mangaie fatza
Cu gust de ambrozie si frunze de tei.
Fata cu pielea de foc
Mai stai odata si pe loc
Nu alerga dupa cafea
Mai stai un pic in pielea mea.
FULGER DE PRIMAVARA
"In fata oglinzii, mult cautata mea iubire-i
Mai trista-n priviri decat tristetea insasi.
Raze de aur, fulgere-albastre, sunete pure in mintea ei...
Toate-s schimbate-ntr-o zi de destin
In verde si negru, culori si venin.
E primavara? Oare? se-ntreaba ea, mult, mult cautata mea,
Turnandu-si in ceasca a treia cafea. "
Nu-i primavara, nici tarziu,
Nici trist nu e si nici pustiu.
E doar senin si e albastru
Emin in rima lui de astru.
ori
Sau e oglinda fulgerata in argint,
Cu rima, ritm si doruri in absint,
Credinta c-am aflat ce-am cautat
Otrava, buze, cantec sarutat.
ori
Boabe-amarui atinse de apa,
In albul adanc tac si se-ngroapa
Si dulce-amaruie se naste licoarea,
Sa-i fure si somnul si rima si calea.
Intrebari
Ma trezesc clipind intrebari. Nu stiu cate sunt, dar sunt dese.
In iarna asta am stat prea mult sa ma ninga si-acum zapada nu-mi mai pleaca din par. Nu pot a scrie. Nu am a spune. Nu mai simt a crede. Ieri saream, astazi doar stau. Undeva in mine zace o asteptare. Parca m-as vrea decembrie de sfarsit de era. Parca mi-as dori sa se crape pamantul, iar eu sa raman agatata de o raza de lumina. Sa insemne ca inca mai sper... Poate ca. Nu-mi gasesc marginile de drum, dungile albe care sa-mi spuna incotro. Rezist intr-o forma de cupa aruncata si prelinsa, rotita fara a iesi. Cine sa ma soarba?
De-mi cladesti oprelisti, limite...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
