b&w II

Lumea in alb si negru ... mai dramatica, mai expresiva, poate mai extremista. Cat e bine si cat e rau? Sau e si bine si rau. Un drum pendulat intre extreme, simtindu-le pe propria piele, dramatic. Griurile apartin generatiilor sau trecerii intre ele, nuantand scurgerea timpului.
Mie imi place lumea in alb si negru. Atunci cand poti spune clar: astazi e DA, indiferent daca e alb sau e negru, indiferent daca e sfarsit sau e inceput. Culmea e ca imi plac si griurile, pentru ca intotdeauna ma conduc undeva, catre una din extreme. Cu o conditie, sa vina dupa alb sau dupa negru. Sa imi dea timp sa le inteleg. Sa imi dea forma in care sa le asez. Sa porneasca si sa ajunga si mai ales sa fie ale mele.
Intre timp imi beau cafeaua. Se spune neagra si amara. Eu as spune un brun prajit, aromat, savurat.

b&w addicted

Dansul luminilor

pentru mine!

Repet, precum moara stricata. Scriu pentru mine! E un fel de a-mi aduna gandurile si viata. E modul meu de-a vietui cu mine. Poate intr-o zi o sa ma apuc sa scriu mai altfel, mai altceva, mai cine stie cum. Acum insa scriu asa si-atat. Mi-adun ninsorile mele, in jurul meu, in mine. Nu voi aplauze si iesiri la rampa. Mi-e suficient cuvantul meu, pentru mine, singura. De vrei sa-mi spui, striga si-am sa te ajut. Nu mi-e greu. Dar atat.

Pareri impartite cum ca sunt. Uneori fac versuri. Alteori ma fac ele pe mine. Uneori scriu mult, prea mult, mult prea mult. Ar fi vremea sa tac. Sa ma adun in cuvintele mele si-atat. Nu intreba de ce. Nu intreba unde. Nu intreba cum. Undeva, la un capat de lume, invat sa exist si altfel.

DA!

Si da! Sunt pretioasa! Uneori e timpul sa se mai schimbe si foaia!

PUNCT.

de alb

Alb. E alb in jur. Totul alb. Un alb inghetat si nins. Alb rotund

Incepe sa se astearna linistea. Peste dureri. Priveam de departe idilele in alb si negru ale lumii cu lumea. Ma afecteaza? Nu. Ma gandeam sa ma trezesc tarziu intr-un du-te vino infernal... Mai bine tacerea departarii. Nu ador strigatul falsitatilor, nici matinal, nici de amiaz, nici macar la stingerea zilei. Razboaie inutile.

Mi-am admirat azi opera. Prefer de mii de ori sa fiu mandra de ceea ce fac eu, decat sa ma entuziasmez fals in fata realizarilor altora la care, apoi, sa ma stramb gratios.

Hm... Tocmai am mai tras de urechi pe careva. Ce generatie! Urasc send all-urile! Cred ca am devenit prea irascibila. Credeam ca imi trece, dar inca nu. Mai am nevoie de zile albe. Devin si imposibila. Am nevoie de Craciun.

artificial sau viu

Mi-as cumpara un brad artificial. Il urasc, dar l-as cumpara. Nu stiu daca as putea sa ma si uit la el. Nu as mai avea aroma de Craciun in casa si m-ar durea, dar mi-e atat de mila de ei cand ii vad taiati, pe cei vii, incat as risca. M-am gandit sa imi cumpar unul la ghiveci. Nu am cautat inca. Inca stau si ma gandesc cum sa fie Craciunul in mine. Artificial sau viu?! La cat de artificial e totul in ultima vreme cred ca, in final, am sa ajung la varianta brad de plastic. Totul e de plastic acum si brazii, si papusile, si apropierea, si sentimentele, si oamenii, si viata, tot.

Mai am un gand...il astept, oare? Pe Craciun.