
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
miercuri, 27 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
multumesc!
Cel mai frumos lucru: cand descoperi intr-o seara, la un capat de drum, ca existi! Ai senzatia ca ti s-a luat o piatra de pe inima. Simti din nou, respiri din nou, traiesti din nou. Si redescoperi culorile vietii. Multumesc!
duminică, 24 ianuarie 2010
despre bunica
Am citit versuri despre o bunica. Si mie mi-e dor de bunica mea. Si de diminetile zilelor de duminica, pe cand stateam in poala ei sa ma pieptene. De focul care ardea in soba, tacut. De soba pe care mainile ei o dadeau cu argint. De fereastra albastra in care-mi facusem casuta, eu, pui mic. De dealul pe care-mi urcasem copilaria. De iarna bunicii. De laptele proaspat, gras si pufos, care mi se topea in gura. De mainile ei care ma adormeau si trezeau, lin ca o poveste. Mi-e dor de ligheanul in care-mi spalam pacatele copilaresti, c-am fugit dupa puiul din curte si-am rupt strugurele prea verde. Mi-e dor de valea din fundul gradinii pe care o stavileam cu pietre sa-mi fac lac. Si de parul din fata casei cu pere dulci, aromate ca serile cu stele. Mi-e mai dor de tine. De dealul de langa dealul meu pe care te plimbi singur si linistit. Fara mine.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Pe când îngerii tac
Într-o zi mi-am aşezat sufletul pe o tipsie,
Iar eu m-am aşezat alături şi-am privit.
Cum soarele mi-l arde
Şi vântul mi-l suflă
Şi ninge pe el a pustiu.
Între timp a căzut o pasăre.
A mai zburat o frunză.
S-a mai împleticit o stea
Printre dorinţe absurde.
Iar eu stăteam şi priveam
Cum îmi zace sufletul pe tipsie
Ars de soare,
Lovit de vânt,
Şi nins a pustiu.
Nu era niciun înger prin preajmă.
Toţi tăceau şi mă priveau
Zăcând alături de sufletul meu.
Îngerul meu poate doarme.
Şi tace.
Iar eu m-am aşezat alături şi-am privit.
Cum soarele mi-l arde
Şi vântul mi-l suflă
Şi ninge pe el a pustiu.
Între timp a căzut o pasăre.
A mai zburat o frunză.
S-a mai împleticit o stea
Printre dorinţe absurde.
Iar eu stăteam şi priveam
Cum îmi zace sufletul pe tipsie
Ars de soare,
Lovit de vânt,
Şi nins a pustiu.
Nu era niciun înger prin preajmă.
Toţi tăceau şi mă priveau
Zăcând alături de sufletul meu.
Îngerul meu poate doarme.
Şi tace.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

