miercuri, 29 februarie 2012
Imi place
Imi place cum scriu. Din cand in cand recitesc si retraiesc. Si-apoi ma laud. De fapt si de drept, mi-aduc aminte de ce am scris si cum am scris si-atunci tresar si tremur. "Mai existi?" Spuneam de un leagan si un caine auriu. Ce poveste a fost. Una draga si dulce precum cafeaua de dimineata, cu un strop de zahar pentru gust. Da! Nu mai beau cafea amara si neagra. Mi-am schimbat obiceiul. Mi-am luat zahar brun, cu gust de caramel, si-mi indulcesc cafeaua din ceasca verde. Nu m-am intors. Doar merg inainte incercand sa ma adaptez unei vieti, a mele.
Mi-a fost mereu frica de singuratate. Nu-mi place sa merg singura la film. Nu-mi place sa merg singura la cumparaturi. Nu-mi place sa dorm singura. De-asta am ajuns sa stau atat de mult singura.
Imi scrie un Walter. Unul nou care pare a fi vechi, ba mai mult, pare al meu. Sau poate inventez, din nou, totul in mintea mea... Ii raspund spunandu-i cine si de ce este. Imi spune ca e o surpriza adevarata ca-i scriu. Scrie mult. Uneori incorect. Cautat de incorect. Ciudat. Zice ca vrea sa imi auda vocea. Vocea mea. I-o fi ducand dorul.
Am ajuns plata, fara suisuri, fara coborasuri, lina si calma. Ma intreb daca-s eu, daca abisurile mele si crestele si cerurile au existat, daca le-am iubit, daca mai exista, daca le mai vreau. Voila! O spun. E de mult in mine, intrebarea. Daca am indoieli? Inca nu am raspunsuri.
Nu mai gasesc muzica. Parca s-a asternut linistea pe sufletul meu sau pe piele. O liniste bruta, primitiva, ragusita, sparta. Mi-e bine? Inainte sunt anii, ai mei, multi. Oare imi place?
marți, 21 februarie 2012
miercuri, 15 februarie 2012
duminică, 12 februarie 2012
vineri, 10 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
