apa

Am lasat vara in urma si rasaritul din marea de lumina. Ai vazut? Sunt doua suflete care s-au aruncat in apa. Le-am vazut abia acum. As fi vrut sa fiu eu. M-as arunca in mare cu viata cu tot, sa fiu peste definitiv. Sa traiesc in apa mea. Sa ma mangaie valurile si-adancurile. Aici ploua. Am lasat vara in urma. Un rotund care nu-mi place.

dimineata de seara

In mijloc de codru gri... de fapt jungla... ii mai spunem umana. Ne-am oprit putin, apoi plecam. Vine noapte si frig. Am lasat vara in urma. Poate voi pleca la munte. As sta intr-o vacanta fara sfarsit. Uuuuu... ce ciudat suna. Sacadat. Roti de tren care te duc si te-aduc. Mi-e dor de dimineti vesele, cu vocea care imi place. Cum ar fi sa-mi gateasca intr-o zi? Cred ca m-ar umple de veselie. As vrea sa imi pregateasca fructe de mare si, in timp ce mi-ar gati, as sta sa rontai un ardei verde si crud, pus si cules de el. As sta cu picioarele sub mine, cocotata, m-as alinta admirandu-l. Cred ca e o poezie. Zambesc. Sunt la o palma de el. Habar nu are cine sunt si ca as manca din capodopera-i culinara. Peste cateva clipe merg mai departe. O sa fiu la mai multe palme de griurile junglei. O jungla totusi umana pentru ca il contine, pentru ca o transforma in ceva digerabil. Buna dimineata in prag de seara! Sunt eu pe un drum de tara pierdut, somnoroasa, amestecand cuvinte.

NB

Mi-e somn. Ma duc sa imi dorm niste clipe. Se cheama ca le traiesc si pe ele. Noapte buna!

voce

Doamne, iar canta. O voce in noapte urland dragoste. De ce dai, Doamne, drumul la suflete pustiite de atata iubire? De ce le lasi sa umble pe strazile tale singure? De ce, Doamne, de ce? Mi-e drag copilul asta cum canta sfasiat. Blondele merita sa fie iubite. Pacat insa ca n-au timp si de suflete. Ele sunt locuite doar de vieti goale. Poate e mai bine asa. De ce? Pentru ca asa pot sa aud eu voci urland dragoste. E un privilegiu. Ce-ar fi lumea asta fara atatea voci care isi urla iubirea peste toate noptile? Doar mai pustie, mai rece, mai stinsa.

Noapte buna, voce! Multumesc ca mi-ai cantat si mie o clipa.

copil

Iar am scris si iar a plecat totul. Aiurea. Citesc incet poezii cu intrebari. As vrea sa-mi fie citite. As vrea sa adorm pe cantecul lor. Ce copil mai sunt. Vesnic copil, mereu copil, intotdeauna copil. Am scris despre o toamna la mare. Mi-au zburat cuvintele in nicaieri. As fi vrut sa ma iubesti incet, sa-ti aud vocea soptita, sa-mi spui intrebari mie. Ce copil sunt. Cat de copil pot fi. Cat de putine stiu. Cat de incet sunt. Cat de multe imi vreau. Noi. Gramatica limbii ma depaseste.

dintr-o noapte fara stele

Am terminat. E tarziu si e noapte cu vuiet, fara stele. Nu am fost sa-mi inmoi sufletul in apa cea mare. As fi vrut, dar a fost doar suflare de vant. Am baut o cafea intr-un leagan rosu. Doar am stat. Mi-ai lipsit cum imi lipsesti de o vesnicie. Azi mi-am luat ceva pentru mine si-am fost fericita, si mai sunt, si voi fi. M-am admirat in oglinzi. M-am placut si-am zambit. As fi vrut sa stii cum sunt, ce am reusit, cum a fost totul. Sa ma vad in oglinzile ochilor tai. Cioburi. Cioburi care nici macar nu exista, doar eu le creez mereu. Nu-i nimic. Afara e noapte cu vuiet de oras stins. Oamenii dorm. Eu scriu. Mi-ar fi placut sa iti povestesc, tie, print imaginar, al meu.

"Convertiti in bani"... Ce? Blogul, sufletul, viata. "Setari, design, comentarii"...vorbesc singura. Nu e nimeni care sa creada. "Vizualizati" cuvinte de viata dintr-o noapte fara stele, la o margine de lume singura. "Editati" tampenii goale. Se facea ca ma trezesc intr-un mijloc de strada, singura... Nu sunt singura, de fapt. Sunt mereu cu cineva care nu exista. Si nici nu strig, nici nu plang, nici nu disper. Doar caut sa pipai viata.

lin

Sunt un om care scrie. As vrea sa fiu mai mult. As vrea sa fiu un om cu sertare. Cica rational. Nu e mai mult, e doar altfel. As vrea o alta lume, a mea. Si-as vorbi franceza cand am eu chef si cand mi-e dor. Imi place ideea de siruri nesfarsite de vita de vie. Si-o masa imensa intr-un salon. Lunga. Mi-e dor sa revad. Ochii negri, mica, firava precum un fir de floare, scriind, traind undeva in izolare, lipsita de curajul luminii. Un el superb ca in povesti, stapan peste vita de vie si peste masa cea lunga. Asteptand in lumina. Si-apoi toata lumea pusa la picioarele ei, zburand, curat si simplu, lin, ritmat, de dragoste, ca la inceputuri de lume. Imi place cerul care mangaie. Si vita de vie plina de struguri, si vinul curat, si masa lunga de lemn, si frumusetea lumii. Si siguranta ca maine va fi la fel, acelasi soare sculptat in aceeasi lumina, arzand bland, stiindu-si puterea, stiind sa invaluie, stiind sa iubeasca viata. Ce daca cerul e undeva foarte sus? Geniile nu se mai opresc la 39. Traiesc pentru ca stiu sa traiasca si iubesc perfect. Sunt genii moderne care stiu sa fie tot. Lin si adevarat. Iar azi razboaiele, chiar daca se duc la rece sau tocmai pentru ca se duc la rece, se duc si se conduc fara violenta. Cred ca am sa ma opresc undeva, nu la 39, ci acolo unde mi-e bine. Acolo unde exista simplitate si liniste. Daca va fi un ostrov cu lumina si dragoste, am sa raman si eu. Si-am sa imi sadesc vita de vie, si-am sa asez strugurii pe o masa lunga cu doua capete. Si-am sa fac dragoste intr-o nacela. Intr-o buna zi, lin, ca la inceputuri de lume.

ne

Un drum cu mai multa substanta si mai putina actiune. Am ajuns sa imi doresc contrariul. Il stii pe instalator? Eu nu, dar am sa il cunosc. Sunt intr-o lume in care exteriorul devine esential, iar interiorul doar o spoiala. Ma adaptez. M-ai citit? Ce pacat. Vorbesc atatea tampenii. Cel mai simplu e sa nu mai vorbesc defel. Cuvintele cu ne in fata sunt cele mai potrivite. Nepotrivire, neintelegere, nesemnificativ, neputincios, nebunie, ne... O armata de ne-uri din care cel mai potrivit e necuvantul, cel prin care tac. De o buna bucata sunt neterminata. Inca un ne. Restul e doar redundanta.

cantec de viata

Mi-e somn. As mai scrie. Nu mai am ce. Stii sentimentul ala cand te golesti de tot? Sunt goala, eu goala. Copilul care canta in noapte nu a ajuns prea departe. Azi a stat si a privit-o pe ea, blonda, fara continut, pentru el madona. Am constatat ca asta e legea firii. E doar o chestiune de perpetuare. Logica nu isi are nici sensul, nici utilitatea. Si oricat as cauta altceva, mi-e teama ca sunt doar o cauza total lipsita de logica. Calea cealalta mi-e straina. Probabil ca genele mele sunt limitate, cele bune. In rest sunt menita sa privesc.

"Ai patit ceva? Ce e cu tine?" Nimic. Sunt intreaga. Gandesc. Plec din cand in cand, cam des, pe campuri. Nu am patit nimic. Numai ca nu mai vreau nici campuri, nici munti. Vreau doar un rasarit simplu, banal, cat un cantec de viata.

de noapte

Sunt multumita. Pana la urma si razboaiele isi au rostul lor. Nu ca e bine cand se termina totul cu bine, ci e bine cand in sfarsit unii isi deschid ochii. Ajunge atat. M-a uns pe suflet, deci a meritat. Si, pe cuvant, imi plac laudele in direct, mai ales cele care vin ca o victorie.

Acum stau. Si azi-noapte am stat. E o stare de bine, cand totul se aseaza. Cand incep plimbarile printre ceruri. Sunt mii de lumini in jur. Nu stiu de ce, dar nu le vad. Ma gandeam la plecari. As pleca pe-o planeta. Sau poate pe un suflet. M-as urca intr-un balon si-as pleca spre inalt. As vrea sa am, ca-n poveste, vita de vie si-un castel. Fetele si-au luat pantofii cei rosii si-au plecat. Eu am ramas sa scriu despre gustul vinului rosu. Aceeasi culoare, efectul difera. Nu-mi doresc zgomot.

Ma gandeam cum astazi, de undeva din sala, cineva isi privea jumatatea. Un gand banal. Are ochi frumosi. E inalt. Iar azi m-a urat. Nu e vina mea. Poate am fost scorpie. Mai mult ca sigur ca a meritat. Ma mai gandeam cum e sa stii ca cineva se uita la tine. Iti urmareste numele. Si gandurile. Si faptele. Si sa nu fiu scorpie... Cum e gandul ca cineva se mandreste cu tine? Nu stiu cum e.

de lume

Lume... Multa, marunta, aceeasi. Care cu care si care pe care. Obositor. As vrea sa merg sa ma racoresc. I-am spus copilului ca greseste. Si eu gresesc. De ce i-am spus? Din dragoste de mine. A gresi... Oare cat exista acest cuvant? Verbuim fara sa vrem catre nicaieri. Cate fete are un razboi? Prea multe. Mi se intampla sa nu mai vreau decat pace. Ma gandeam cum m-am departat. Scriam mult, prea mult, apoi am stat. Precum iernile. As fi vrut sa fie altfel. Sa-mi spui ca e altfel. Sa ma aperi. Iluzie. Poate ca viata asta e facuta sa fie doar ticaloasa si atat. Eu pot? Mi se intampla rareori sa fie da, de cele mai multe ori e nu. De ce taci? De ce nu spui ca nu e bine? De ce lovesti mereu? De ce zilele tale se intampla sa fie si rele cu mine? As sta pe canapeaua ta alba, ascultand. Imi place cafeaua facuta de tine. Si faptul ca patul meu e imaculat. Si cheile tale in buzunarul meu. Si stiloul de aur. Si numele tau. Si tu in camasa croita-n biais. E atat de multa lume urata. O lume multa si marunta, si mereu aceeasi din orice parte ai privi. Tu langa mine. Uneori fara sfarsit.

timp al meu

Ceva gand ciudat, ca timpul curge pe langa. E ca si cum as sta si m-as uita la mine dintr-un colt. Nu-mi ajunge aerul. Parca as vrea sa respir mai mult. Sunt atatia care vin si vorbesc degeaba. Imi ocupa clipele inutil. Vreau ceva, ceva mai mult. As da timpul inainte. Undeva unde ochii privesc pofticios. Mi-e pofta de un mar. Si de timp. De dimineti languroase, facute calde si dulci. Stii cum fosnesc frunzele, verde soptit, de vara? As curge pe langa ele, m-as impleti printre umbre, as intra intr-un timp al meu.

un alt timp

Sufla vantul. Poate sufla si gandurile. Sau dorurile. Poate sufla si noaptea. Poate sufla si timpul. Cum ar fi sa ne trezim maine intr-un alt timp? Unul mai curat. Poate ca am fi mai curajosi. Poate ne-am stradui mai tare. Poate am sti sa iubim. Ori sa vorbim. Poate ne-am depasi granitele. Poate am invata alte cuvinte de viata. Poate am trai. Exista un vant care sufla. Iar maine s-ar putea sa aduca un alt cer, mai senin ori mai plin de ploaie, ori mai cu stele. Sau poate cu luna alaturi de soare. Maine e imposibilul. Si-un vant care il va sufla peste noi.

pentru ca

Dar eu as canta. Undeva in noapte, pentru tine. Cantec mut si nescris caruia ii lipsesc pana si starile. De ce? Intrebari fara raspuns. Pentru ca am invatat prea multe note. Pentru ca vinul sec nu a fost sec. Pentru ca as sta la picioare de catedrala spunand rugi pentru clipe imense. Pentru ca nu mai stiu zilele. Pentru ca timpul nu e relativ. Pentru ca as face baie in mare noaptea. Pentru ca de dimineata am scris si s-a pierdut tot. Pentru ca te-am mangaiat. Pentru ca m-ai fi sarutat. Pentru ca azi are alta semnificatie. Pentru ca nu mai am motive. Pentru ca...

a nu fi

Un baiat iubea o fata. Gresit! Total gresit! Canta in miez de noapte, strigandu-si iubirea. S-ar sinucide, s-ar stinge, s-ar arunca in mare. Ce poti sa spui? O ea blonda, un el trist. Doua suflete carora nu le pasa despre lume si sentimente. Unul intr-un fel, altul cum poate. As sta sa-mi fie mila. Nu pot. Pe ea o iau drept blonda, cu toate acuzele de rigoare la adresa-mi. Lui i-as interzice cantatul, cel putin pe perioada noptii.

Imi joaca o lumina verde la fereastra. E ratacita. Stau si ascult cantecul lui, ingnorand verdele luminii. E cinstit? Deloc. Ar trebui sa ii spun ca marea e mult prea adanca. Ar trebui sa opresc luminile verzi ratacite. Si, totusi, stau fara sa spun nimic. Nu ma intereseaza cantecul lui. Nu am nimic cu luminile verzi. Mi se pare normal. E o lume in care sentimentele nu au ce cauta. Poeziile nu se mai scriu. Cantecele sunt inutile. Despre lumini nu are sens sa vorbesc. Stii ce conteaza? Doar faptul ca maine niciunul dintre ei nu va fi acolo unde isi doreste, ci exact in directia opusa. Pentru ca maine e o zi ca oricare alta, in care nimeni nu canta ce trebuie si toata lumea se scutura de tot. E o stare generala de a fi in care inutilul e rege. Nu mai iubim. Nu mai cantam. Nu mai vorbim. Nici macar nu mai existam.

iar sau din nou

Cabine goale defileaza pe deasupra mea. Aud muzica. Ma enerveaza. E o voce imposibila care da drumul la toate ritmurile zise moderne. Cate o cabina rosie ma anunta ca e asigurata la un nume oarecare. Eu nu sunt asigurata nicaieri si in special nu sunt asigurata impotriva zgomotelor. De ce nu face nimeni asigurari impotriva zgomotelor? Mi-e dor de vocea tineretii. Dor de o inghetata imensa, mancata ziua cand soarele zapacea. Mi-e dor de nopti cand socoteam ca avem voie sa ne destrabalam si cheltuiam suma maxima permisa. Ma uitam in ochii lui de parca toata muzica mi-o adresa mie. Imi placea sa visez. Era un Andrei vedeta, iar eu eram o oarecare stand pe nisipul fierbinte, ascultandu-l. Ascultam muzica la gramada si toata lumea se invartea in jurul nostru. Ne cocotam pe cate o bara, mancam gogosi si oftam in cor. Mai aveam bani de bere. Faceam dusuri reci si-alergam fericiti sa dansam desculti pe mozaicul amiezilor. Muzica, voci, nisip arzand. Ce de cabine anoste se insira sec peste cer! Nu-mi place azi si nici notele lui de ritm zgaltait. Nu am imbatranit. Pur si simplu mi-e dor de ceva.

trecere

De fiecare data traiesc acelasi lucru, trec pe langa oameni si imi spun: "pe acesta nu o sa il mai vad niciodata; oare ce gandeste acum?" ... si merg mai departe, uitandu-ma la chipuri pe care chiar nu o sa le mai vad niciodata. Fiecare are viata lui. Fiecare isi are mizeria lui. Cu singuranta fiecare isi are felul si clipa lui de fericire. Eu doar trec pe langa ei, fara sa ma amestec, fara sa influentez, nestiuta. Oare ce gandesc? De fapt nu ma intereseaza deloc, dar ma uit cum trec pe langa ei. Pentru o fractiune de timp fac parte din viata lor, fara sa vreau, fara sa stie. Am trecut pe acolo. Cine sunt eu? Habar nu au. Si nici nu le pasa.

Trec pe langa multe. Lucruri ramase de timp, locuri, spatii goale sau pline. Oare cum ar fi sa stie de mine? Oare ce e viata lor? De fapt eu nu sunt decat o trecere. Viata mea minuscula e uriasa numai pentru mine. Dar, imi place asa. Nu vreau sa se stie de mine. Uneori scriu cate un cuvant pe ici, pe colo. Uita-l! Sunt doar o trecere vorbitoare de cuvinte. Trec ... pe langa multe. Zambind.

Diana Krall - Why Should I Care

un secret

...spus in public: "Tinerii nu stiu un secret: o femeie functioneaza perfect daca este iubita perfect!" Mmmmm...

Toby Keith - A Little Too Late

copil

Plec din nou. Stare de bucurie, simultan de groaza. Sper sa fie bine si-o sa fie. Nu am chef sa duc prea multe deodata. Nu am nervi de incarcat. Iar o sa ma iei la rost, stiu. Dar si tu stii ca oricum le fac la timp si cum trebuie, doar ca imi place sa bazai. Ma gandesc cum am fugit azi sa ma intalnesc cu copiii. Sunt atat de frumosi si facem atatea nebunii impreuna. Asta imi place. Si munca o ducem la fel. Spuneam ca as pleca din toate, de fapt nu plec nicaieri, dar ma alint in starile alea cumplite ca sa am motiv sa fiu copil.

Imi place sa fiu copil. Sa fac prostioare, sa am nabadai, sa scornesc tembeliuni. Scopul e unul singur, alintul. Stii, e bine sa te dai prin zapada sau sa plesnesti apa stropind tot in jur. E haios. Copiilor li se admite. Si mie deci. Copiii au vacante. Si eu la fel. Urasc sa spun ca merg in concediu. E cea mai mare tampenie. Eu plec in vacanta, una lunga, exact atat cat vreau eu. Eu nu am program. Nu-mi place sa fiu incadrata in program. Nu suport lucrurile impuse. Nu am chef de stari fixe, de lucruri definitive, de reguli. Nu-mi plac si gata. Sunt copil si topai prin viata exact ca si copiii. De-asta bazai. De-asta ma alint. De-asta imi plac nebuniile.

Suna copilareste? Si ce? Asa imi place!

The two worlds

What Pauli discovered was that there are two worlds. The Masculin World of Order (The Circle) and the Female World of Chaos (The Square). When the two worlds connect Synchronicity takes place.

Urasc secretele!

Iar la miezul noptii devin Printesa! Pana cand voi primi condurul in dar, pe cel mai pretios din lume si voi deveni Regina Balului si a Vietii! EU!

paranoia

Am devenit o societate de paranoici. NU da numarul meu de telefon nimanui!

Pe vremuri existau carti de telefoane. Numerele intregului neam erau publicate oficial, fara nicio problema. Exceptie faceau doar cei cu motive intemeiate, care faceau cerere pentru a ajunge la "secret". Doreai un numar de telefon, rasfoiai doua pagini si il aveai. Astazi avem telefoanele cu noi, cartile au disparut. Exista usoare ramasite pe internet. Numarul de telefon nu se da decat cu aprobarea posesorului, in caz contrar se cheama violarea intimitatii. Cine a facut aceasta lege? Ca ce chestie? De ce am devenit paranoici? Unii isi schimba numerele precum ciorapii. Altii suna de pe secret. Aberant. Oameni care ascund. Datornici. Sau paranoici pur si simplu.

Nu-mi pune adresa de mail pe o lista comuna! Trimite mesajele cu Bcc! Cum ti-ai permis sa imi dai adresa altora? Ce e atat de greu de setat un trash ori un spam? Am comis o crima? Sa fim seriosi! Nu suntem decat niste penibili si cam atat. Niste penibili care nu sunt in stare sa isi gestioneze propria viata.

Eu nu stau pe facebook. Nu imi pun preferintele in ziare. Umblu pe strada normal si zambind. Raspund la mesaje. Nu imi inchid telefonul. Nu sun cu numar secret. Odata, cineva a avut amabilitatea sa imi treaca numarul pe un site de dating. Mi l-am retras la modul cel mai simplu posibil, printr-un mesaj oficial. S-a rezolvat. Nici macar nu am facut scandal celui in cauza, desi il cunosteam foarte bine.

"Eu ador povestile picante si .... bârfele suculente!" Si eu! Hai sa barfim! Sa iesim din prostia asta generala. Sa ne spunem barfe de seara si de dimineata la cafea. Hai sa disecam viata vecinei. Hai sa iti spun ce a patit personajul X. Mi-e dor de o seara cu vin si hohote pe seama colegilor dragi. Mai stiti cand radeam de Zuzunescu, il barfeam pe Tontonescu si ne preocupam de soarta blondelor clasei? Maine te sun. Daca vine Costica sa nu uiti sa ii dai numarul meu, poate o punem de-o bere toti. Ti-am dat aprobarea!

"cunoscatori" si epigoni

Revelatii. Imi place sa stau pe margini sa privesc, sa gandesc. Sunt o fiinta norocoasa, iar asta ma ajuta sa exist. Fara sa pacatuiesc. Stiu ca vrei sa ma faci sa reactionez si iti multumesc. Vrei sa ma scoti din lenea mea proverbiala. In final, voi ajunge unde trebuie, pe o terasa, sorbind cafeaua si citindu-te. Terasa va fi imensa, pe masura, iar eu libera. Si cum va fi? Te voi citi avandu-te alaturi si doua cesti dantelate, asa cum le stim amandoi. Placerea suprema. Hermitage, iubitul meu! Pe blonda am lua-o sa ne serveasca, imbracata in verdeata-i ieftino-transparenta. Cu restul sa ne jucam, ascutindu-ne ghiarele. Imi revin, dragul meu drag, eu "cunoscatoarea". Si-ti promit ca intr-o zi voi fi mai mult decat un epigon ratacit. Multumesc! De-asta te ador!

Ce voi citi? Numele orhideei. Iar terasa va fi intre paduri, ca pentru noi.

SI ASA VA FI!

De zi

Am ajuns la tarm.

si tot in noapte

As pleca in zari, urcand in nacela vazduhul. Goala. Asteptata. Urcata. Zburand. Catre cerul lumii, in el, sub el. Sarutata. Mai stii, lumea cucerita in plina zi, lumea din mine? Descoperita. Sosind inspre tine, dintre siruri de vii cu boabe negre zemoase, eu, cuvant. Mi-ai primit in nacela trupul si sufletul, tu, lumina. Si-am plecat numarand sirul nesfarsit al zarilor.

La o masa lunga, vinul se-asterne-n pahare, rosu si sec. Noi. E noapte din nou. Fanteziile au aripi negre precum zburatorul, negre-mister. Tu cine esti? Eu sunt aici.

Sa-ti spun o poveste

Cu un print si-o printesa. E banal? Stiam. Povestile vechi de cand lumea sunt toate banale. Azi incercam, nu mai povestim. Eu as vrea buchete de frezii, stranse in mana, aduse de la spate, sarutate, oferite. Sunt veche, ca o poveste banala. Iar freziile mele nu mai au nici miros. Sunt doar galbene si atat. Candva le-am vrut albe, in toate culorile lumii. Sa-mi spuna povesti. O viata. Sunt veche si naiva. Marunta. Povestile mele se adancesc in taceri, singure. Stii, lumea e trista. Azi vine furtuna. As vrea sa imi canti. Tacut ca o noapte de vara in care am uitat sa vorbim. Ce faci? Nimic. Nu fac nimic. Nu mai fac nimic. Nu mai spun povesti.

De noapte

...pe cand se deschid cerurile si stele se insira tacute. De-ai fi venit...

Cantam singura prin paduri, inganand pasari pierdute. A cazut noaptea strigandu-mi sa tac. Pasari zacand. Mi-am numarat visurile si visele. Mai stii? Sau tu nu stii pentru ca nu ai stiut niciodata. Eu cant. Muteste. Cuvinte scurte in care nu mai zace nimic. De-ai fi venit...

De langa noapte, imi numar sertarele gandului. Pana unde sa numar? Pana cand? Oare ce sa visez? Oare gandurile mele au sertare? Mai au? Tu nu vii. Barbile tale albastre stau nemangaiate. La marginea padurii, o pasare zace. De ce-am inganat-o? Eu inot. Marea mea e vie. Apa vie. Am sa plec. Pe carari, cautand cuvinte, poate cuvinte noi, poate vechi. Cine sa mai stie?

calcule

Calculez. Cate pahare cu apa trebuie sa inghit. Cate guri de aer trebuie sa trag in plamani. Cate bucati de paine trebuie sa mestec. Stii, existenta asta e toata un calcul. Sertarul unu - calculul apei. Sertarul doi - calculul aerului. Sertarul trei - calculul painii. Simplu si eficient, barbateste. Ce bine ca am limite si mi le mai si cunosc! Imi iau cea mai mica mobila posibila, trei sertare cladite de jos in sus. Ma limitez la atat.

Doua calculatoare zici? Ba-s mai multe! Si mainile-s multe, cantand la ele. Maini inteligente, zvacnind, gata oricand sa bata orice. Calculatoarele au foldere, eu am sertare ca si mainile dibace care-si aseaza intimitatile pe categorii. Azi sorbim o gura de apa limpede, din Folderul Nr 1 scoatem servetelul si ne stergem la gura. Maine ne imbatam cu aer, iar din Folderul Nr 2 scoatem o picatura de potiune magica sa ne dreaga betia. Intr-o alta zi mai luam, daca ne aducem aminte, o bucata de paine, sfaramicioasa si tare. Folderul Nr 3 ne asteapta cu un medicament. Am imbatranit si nu mai putem digera.

Sigur 1+1 fac 3. Ne inmultim pentru ca ne plictisim si avem nevoie de noutate.

Crezi ca lipseste ceva? Eu sunt sigura ca nu. Oricum am sucit-o, povestea nu contine nimic altceva decat matematica pura.

cafea razand

Timpul e relativ si aici pe Pamant, pentru unii ca mine. In special cel care trece prin gandurile mele. Sunt bine. Poate ca mi s-a ivit steaua. Pot rade in hohote.

Stii ce gust are cafeaua de dimineata acum? Amara si neagra, fierbinte, gust de femeie arsa. O cafea frumoasa, intr-o ceasca razand, verde. Razi si tu cu mine? Hai sa radem impreuna, noi, intr-o clipa! Sunt femeie cum vreau eu, cand vreau eu, ce vreau eu.

Plec din nou. Sa-mi mai sting o tura dorul in apa cea mare. Peste. (Ce-o fi insemnand asa? Eu stiu!) Mi-e drag de mine, femeie-narcisa. Am sa umblu pe strazi, in noapte, mancand inghetata si-am sa-mi aleg bunatati cu nume ciudat, peste zi. Am sa imi pun palaria cea alba si-am sa-mi scald fanteziile pe spatele tigrului meu, masculul feroce. Regasire.

Stii, e soare din nou. Noutate.

Ca am venit

O poza de la lac pentru ca am venit. Ce lac? Unul plin cu femei goale, din alea mari, imense, interminabile, atarnande. Seara nu le vezi. De fapt nici ziua. In larg e doar apa si atat. Apa goala. Femeie goala. Apa sarata. Femeie presarata. Cu ganduri. Cu doruri. Cu mangaieri. Cu alunecari. Goala. Fara suflet. Fara sentiment. Stearpa. Sub soare. Arzand. Simplu.

Ca am venit. Dinspre acolo spre aici, aducand urme de nisip si sare, caldura care intra in tine sufocand. Aer de noapte patrunzand prin geamuri deschise, sfartecand uitarile si-amintirile. Am uitat. Mi-am amintit. Un sarut rosu care nu se aude. Il rog. Nu vine. Cine sunt eu? Femeie goala, in apa, alunecand, asteptand, cautand un sarut rosu. Stii? Punctul acela care se asterne pe negru total? Nu merge. Il vezi, il incerci. Nu canta. Nu stie. Nu poate. Nu vrea. E doar un sarut rosu pe care tu nu il simti. Esti prea neagra. De apa, de sare, de pamant. Femeie. Singura.

Zambesc. Am invatat. Vezi lumina? E soare care sa culca peste lume. Apune cantand. Am stat si-am privit-o fara tine. Pe lumina. Mi-e dor de tine. Ca am venit.