aproape de Dumnezeu

Aproape de Dumnezeu sunt doar norii... Noi suntem doar uitare.

slabiciuni la zi

"Dear God,
So far this year you have taken away my favorite dancer Michael Jackson, my favorite actor Patrick Swayze and my favorite singer Stephen Gately and my favorite actress Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana.
Regards"

As adauga ca am o slabiciune deosebita si pentru Nastase&Iliescu.

forgotten fairytailes

54, 55, 56, 57 ... o numaratoare care imi sta pe creier. As vrea sa zambesc, sa rad cu gura pana la urechi...si nu pot. "Cand merg, merg. Cand dorm, dorm. Cand cant, cant goala"...si ma intreb despre uitare. Si rad...cautand sa visez, cautand cuvinte, cautand pe unde mai sunt uitarile si misterele lumii.

impreuna

Ascult o vioara spre seara...cu niste buze rosii. Imi place cum suna. Si-mi place zapada prin care alearga impreuna. Impreuna...un cuvant care depaseste imaginatia. Curge si el peste margini precum apa. Curge si cand e si cand nu e. Cand e pentru ca e prea mult si ajunge insuportabil. Cand nu e pentru ca pur si simplu nu vrea sa stea, doar sa curga. Si-atunci devine singuratate. Ma intreb de ce se plang oamenii de atatea lucruri? Si de ce e si de ce nu e. Si de ce suntem si de ce nu suntem. Impreuna...un cuvant care nu mai stie sa fie de viata. De dimineata il alerg prin minte pe toate partile si...iar ma minunez. Nu mai stim sa fim impreuna niciunii cu nicialtii. Doar singuri, eventual aliati contra oricarei legi a firii.

Ce bine ca vine uitarea peste noi cu pasi rapizi. Uitam si ce inseamna cuvintele.

tot cuvant e si asta

Dreaming ... este un cuvant de viata.

Nice evening for you too!

despre genialitate

Mi-ar place sa am un calc legat la mintea mea direct. Sa nu trebuiasca sa ma ridic din pat cand ma apuca momentul de creativitate maxima, doar sa dictez ca o lenesa ce sunt. Ma apuca seara de obicei, pe cand stau in caldura si incep sa motai idei. Daca mai e sa si vad ceva care ma stimuleaza devin geniala si ma revars...direct in somn. Logic doar, ce-ai crezut? Pe dimineata uit tot si ma enervez. Si-atunci incep sa scriu aberatii. Ma certi? Si eu ma cert de ce dorm, de ce mananc, de ce respir. Si de ce sunt atat de normala taman atunci cand ar trebui sa devin geniala. Si imi incep ziua.

Ma minunez cat de frumos e acest popor care are o memorie mai mult decat scurta. Ma minunez cum tinerii nostri geniali vorbesc perfect romgleza de balta, pardon, de mess. Ma mai minunez ca am invatat sa dirijam cu folos toate masele si incep sa functioneze si la noi campaniile obamesti, semn ca intr-un mare final am ajuns si noi sa ne pierdem mintile alea geniale. Ma tot minunez cum mai exista cititori de bloguri de gramatica, adica de blog ca doar unul mai e pierdut prin virtualitate, de cand s-a dus si Pruteanu. Si ma tot minunez cum de mai rasare soarele si peste noi, in ce bezna totala am ajuns sa traim.

Am fost intrebata de criterii estetice. La ce bun sa mai cautam criterii estetice cand nu le avem nici pe cele morale minimum necesare? S-a amestecat frumosul cu mocirla peste limita admisa si-acum doar colcaim in toata genialitatea noastra.

De dimineata citesc de copii geniali. Mai exista si in alte parti, nu numai la noi. La ei e unul la multe milioane si il menageriaza cum trebuie. La noi sunt mai multi la cateva mii si ii pierdem pe traseu cu cea mai mare seninatate posibila pentru ca, nu-i asa, suntem noi toti geniali.

Intre timp mai facem cate o afacere geniala si ea in smecherii. Daca merge bine o vindem la aia de muncesc mult si cu folos. Daca merge relativ bine o vindem iar, tot la aia cu munca. Daca merge prost atunci ne apucam de alte idei care mai de care mai geniale si mai sortite pieirii. Si intre alt timp tot visam la calculatoare legate direct la mintea noastra geniala care sa ne ajute sa dormim in timp ce coacem idei inscrise si ele in aceeasi linie de genialitate. Estetic, poate si etic, cat despre moral ce sa mai vorbim...

In final constatam ca nu s-a mai intamplat nimic genial in zona, asa, cam de vreo prea multi ani...

despre pat, coclauri si secrete

Ma tot intreb unde gresesc? Cred ca am devenit prea Zoe. Ar trebui sa ma cocot in patul cu puf si sa ma alint. Sa astept, nu sa ma rog. Cred totusi ca am prea putine pacate si ma rog degeaba. Imi trebuie mai multe. Imi trebuie infidelitate. Da! Sa pacatuiesc din plin si cu nesimtire, poate atunci o sa fiu ascultata si eu. Zice-se ca sunt rea si indaratnica. Si ca pacatul meu e usor penibil. Cum ar fi sa-mi pun creierul pe bigudiuri si sa ma colorez rosu, adica rosie, ca nu mai vreau sa fiu Zoe?! Altii stau si incanta lumile, eu stau si sap cu nadejde. Am sa imi iau lumea in cap, sa ma duc pe coclauri. Adica in pat, ca m-am hotarat sa pacatuiesc, iar pe coclauri risc sa sap iara si sa uit de pacate. Hm, iar sunt nehotarata. Nu stiu ce sa fac mai repede. Sa pacatuiesc? Sa imi iau lumea in cap-pat? Sa ma fac rosie? Sa ma cocot cocota?

Unii detin secretul victoriei, eu detin doar descrierea lui. Da, am sa ma intreb mai des ce fac in weekend!

7

7 zile. Dumnezeu s-a straduit 7 zile sa fie totul perfect. Zice ca daca s-ar fi odihnit mai mult am fi ramas pe dinafara. Eu nu sunt harnica, doar mai lacoma. Vreau 7 vieti in care sa tot traiesc. Poate chiar mai mult. Si o profitoare. Daca tot m-a facut sa ma asculte. Invat sa il rog frumos. M-a facut si m-a pus undeva, printre cele 7 zile. Eu vreau sa profit si sa ma asez peste tot. 7 vieti. Ba mai mult.

Nu sunt perfecta. Am doar pacate. Imi cer mereu iertare. Si vreau sa traiesc. Cu toate greselile mele, vreau sa traiesc! Unde mai pui ca am si curajul sa o fac. Sunt de condamnat? Imi cer drepturile la miezul noptii, oftand. Oare cand ma asculta Dumnezeu? In care din zile? Sa stiu sa ma concentrez mai tare. Poate ma aude. Poate ma iarta. Poate ma lasa chiar mai mult decat 7 vieti. Poate imi spune si mie eternitate.

l`histoire de la cendrillon banale

Prietenii aduna neghina. Printul saruta si te cauta la miezul noptii. Iar cenusareasa danseaza. Eu sunt singura. Nu adun neghina. Nu plec nicaieri la miezul noptii. Nici nu dansez. Mai am din cand in cand fluturi pe care ii vreau albastri, dar constat mereu ca sunt incolori. Si-atunci ma intorc la cuvinte. Si scriu. Despre fantezii. In nepropozitii.

Pisicul imi toarce in brate. Cel putine el e barbat si sta langa mine. Iar eu ma gandesc ca e om si-i vorbesc. Si il cert ca oricare cenusareasa care se respecta. In franceza, normal. E o limba melodioasa, iar mie imi plac cantecele.

Voulez-vous danser avec moi? Cette vie?

estetica inotului paralel

Pana si Sixtina a cazut in capul celor care se roaga. Iar eu ma plang ca imi trebuie o barca acum si ma tot rog. Oare ce sa fac cu barca daca-s prea mica sa o vaslesc? Sau poate imi pica si mie cerul in cap de atatea dorinte. Motivez si eu aiurea ca mi-o trebuie pentru apocalipsa pe care o tot asteptam, invocam. Pretind ca vreau sa traiesc. Poate ca ar trebui sa o iau babeste pe jos. Ce atatea corvoade galerice? Ce atatea oceane de trecut? N-o fi mai simplu sa-mi urmez raul? Poate paralel, ca si asa sunt paralela cu multe. Nu? Sau si mai bine, imi trec o bila neagra la comportament, singura, si ma apuc de vaslit contra curentului, ca doar stiu sa inot. Nu ma inec eu in tot potopul lor. Daaa, stiu, studiu! Sa studiez estetica inotului paralel, stilul impus. Zambesc, spun multumesc si ma apuc sa mai invat un stil. Si-mi construiesc si-o arca in care sa cant ce simfonie vreau. Si trec razand de 2012.

God is a DJ

Zic baietii ca "God is a DJ". Si daca Dumnezeu stie muzica, de ce nu ne pune mereu numai muzica noastra, aia care ne place? Cred ca s-a plictisit de noi si de toate plangerile noastre si ne-a abandonat pe ringul de dans. Sa ne miscam brownian in toata mizeria asta care am cladit-o. Si daca 2012 schimba placa si ne apucam de simfonii? Oare cum o sa sune? Zice Radu ca aia nu stiu sa cante in "Concert", ca totul e o gluma si "o bisnita". Nici aia nu stiu sa cante, aia de-s cu vioara. Si-atunci noi cum o sa cantam simfonii? Poate imbracati in frac de iarba.

Scrisori de la Marmaris

Am vazut un film cu doi copii si o gradina. Peste tot era politica, pe canalul pentru copii erau zambete. Si-atunci m-am mutat in lumea copiilor. M-am mirat ca se mai poate zambi.

Stau si ma uit la filme pentru copii si zambesc dincolo de singuratate, adunand boabele de neghina din viata mea. Si-mi caut pasari care sa ma ajute, sa le inghita. Copiii si-au facut o gradina de flori. Eu mi-am facut o gradina de cuvinte. Uneori mai scriu scrisori de la Marmaris. Uneori ele se citesc singure. Alteori eu plang. Sunt frumoase filmele pentru copii. Ma intorc la ele. Sa nu mai aud de paduri uscate. Sa nu mai citesc mizerii. Nu e nimeni sa ma ia de mana sa ma duca in gradini cu flori. Doar pasari care inghit neghina zboara anapoda pe langa mine, dar nu se opresc.

Ieri am dat idei, tot pentru copii. De fapt de dragul copiilor, dar pentru oameni mari. Sau pentru oameni fara idei. Mi-a intrat in sange sa dau idei. M-as inchide in toata singuratatea asta sa stau, fara idei. Si stii de ce? Pentru ca am nevoie de timp pentru mine, asa singura cum sunt. Cel putin sa pot sa imi sap la radacina cuvintelor ca sa creasca. Altii pun flori, eu pun cuvinte. Si le curat de neghina, uneori. Alteori ma revolt si arunc neghina departe, dar e prea multa. Si iar dau idei.

Cineva mi-a spus "pentru ca merit". Merit...sa ma adun si sa merg mai departe, mereu mai departe. Fara directie. Pentru ca am prea multe cuvinte si prea multe idei. Si-ar trebui sa stau sa adun si eu neghina si sa zbor. Dar nu stiu. Merit? Ce merit? O palarie noua. Pentru mine. Pentru capul meu, gradina de cuvinte peste care mai ploua. Si iar scriu scrisori de la Marmaris. Singura.

Intr-o zi am sa imi iau cuvintele si chiar am sa plec la Marmaris.

de dimineata

Am baut o cafea cu un inger. Are gustul desavarsit, cafeaua si ingerul. Unul canta ragusit langa mine "I don`t care at all". S-a trezit soarele si-ncepe sa-mi pese. Tentatia zilei e ca o frisca dulce scufundata-n ciocolata amara. Tentatii-senzatii. Buna de dimineata in miez de zi!

Cand cuvintele pleaca ...

...imi curg taceri printre degete. Taceri rosii sangerii. Tremur incet. Si ma rog. Ruga de seara si de viata. Mi-e trupul rana fara cuvinte. Si tacerile curg ... taceri prin venele mele si dor.

cuvinte ca ploaia

Cuvintele sunt ca ploaia. Cad incet, picurate. Daca le aduni capata forma. Daca le lasi sa plece curg. Sunt aurii daca pui suflet. Scanteiaza daca vrei sa stropesti. Si dispar atunci cand le aprinzi foc. Daca le tii in palme se odihnesc si se astern precum saruturile umede si dulci. Scriere.

cuvinte culori

Si-am inceput sa scriu. Cuvinte de viata, care sa curga precum valurile spre mal. Mereu. Stau pe margini si le culeg si le scriu, colorate ca serile cu soare si flori. Spun noapte buna si-apoi rasar apa. Dimineata dorm, noaptea mananc, seara spun povesti cu luna si portocale. Cuvinte de viata care curg precum culorile lumii. Anapoda. Ca un semn de exclamare oglindit.

cuvinte de viata

Doamne, cate cuvinte am, palme-caus intregi, pline revarsate, curgand ca o zeama de rodie rosie, exotica, translucida, culeasa cu limba, sarutata, acrisoara, amaruie, dulce, amestecata cu soare si dimineti cu cafea.

Buna sa iti fie inima si viata, TIE, cel care esti!