joi, 30 iunie 2011
Karrin Allyson - Des Histoires
Histoire de pas savoir pour qui,
Histoire de pas savoir pourquoi j' vivais ma vie,
Je me suis raconté, raconté, raconté,
Je me suis raconté, raconté des histoires,
Histoire d' savoir pourquoi on rit,
Pourquoi on pleure.
A quoi ça sert d'avoir un coeur ?
Je me suis raconté, raconté, raconté
Je me suis raconté, raconté des histoires
Et, petit à petit,
J'ai fini par t'aimer
Et un jour ton histoire
Est entrée dans ma vie.
Histoire de pas être aguerrie,
J'ai d'abord pas très bien compris
Mais malgré moi, je me suis raconté, raconté, raconté,
Je me suis raconté, raconté des histoires,
Histoires d'amour, un peu, beaucoup,
Jamais toujours, et tout d'un coup, à la folie.
Je me suis raconté, raconté, raconté,
Je me suis raconté, raconté des histoires
Et, petit à petit,
J'ai fini par t'aimer,
Par beaucoup trop t'aimer
Pour que tu m'aimes aussi.
Histoire de pas savoir pour qui,
Histoire de pas savoir pourquoi tu m'as quittée,
Je me suis raconté, raconté, raconté,
Je me suis raconté, raconté des histoires :
C'était pas vrai, ton manque de coeur
Et qu' tu voulais seulement me faire peur,
Que tu reviendrais,
Que c'était jamais rien, jamais rien, jamais rien,
Que c'était jamais rien, jamais rien qu'une histoire,
Mais il était trop tard,
Cette fois-là, pour le croire,
Trop tard pour plus t'aimer,
Trop tard pour t'oublier.
Histoire de pas savoir pour qui...
Histoire de pas savoir pourquoi...
DA!!!
Ei, DA! Am aflat mai mult decat a trebuit... Cum ca nu sunt in carti, nici in poveste. Insa, inainte mult mai este! So, branza, ca viata e luminoasa! Si ce bine ma simt! La munca, doar e soare afara! Baga! :)) si alte onomatopee...
miercuri, 29 iunie 2011
Pana acolo
Pana intr-un loc in care totul se uita. Mi-a batut inima mult prea tare si prea dureros. Dar m-oi aduna si m-oi strange dintre toate si toti si m-oi arunca in nepasare. Daca as putea sa imi fac o carapace ori sa ma fac direct o broasca testoasa, ursuza si inchisa, traind viata lent si mult printre nisipuri si ape. Si singura... sa nu ma mai doara. Si creierul mi s-a incins, aprins, explodat, imprastiat, de parca as fi fost impuscata. Si sufletul mi s-a strans, incordat, blocat, impietrit, de parca ar fi trebuit sa devin stanca. Poate ca asta e solutia. Pana intr-un loc in care totul se uita. Rotund ca o viata-minge pe care tot aluneci fara sa cazi, rostogolit in durere. Cum ai(a) spus, suferinta e optionala.
A LUI
Ma colorez cu forta, mitraliind in jur ganduri si draci. Intre timp ascult un concert de chitara dintr-un loc de suflet in care ma ascund de fiecare data cand nu mai pot. Daca ar sti si-ar intelege si locul acela ca-s a lui...
LA DRACU
As iesi in piata mare si as baga o injuratura sa ma auda toti de peste tot! M-am saturat pana peste cap de muntii de cretini si cretinisme si de toata mizeria incredibila de peste tot. La dracu ma duc, sa nu mai vad nimic si sa nu mai aud nimic!
marți, 28 iunie 2011
Ia-ma
Si tot plang. Si tot nu inteleg ce fel de om sunt. Tu, cel ascuns dupa lumina si trupuri de copaci albastri, te rog ia-ma in brate si tine-ma strans, strans, strans de tot. Am nevoie de tine. Sa pot plange in voie.
Nu
Nu gasesc cuvinte. Pe ale mele. Le-am pierdut. Nu stiu cum. Nu inteleg. Sunt atat de muta, atat de muta, atat de muta...
luni, 27 iunie 2011
Sa vii
Te-as lua in brate, copac cu copac, si te-as strange tot. Tu, auriu-albastru, cel prin care trec razele ca degetele prin par rasfirat. Tu, cantec. Tu, nerostire. Tu, dor. Ti-as spune sa vii, dar nu mai pot. Mi-e prea mult si prea putin si nu mai am si nu mai stiu. Si doar te-as chema. Inca si inca si inca o data. Sa vii. Dar poate nu-s eu cea cautata. Nici cea dorita. Nici cea stransa la piept. Nu-s decat o aripa de flamingo roz pe care nu-l vezi pentru ca e picurat pe negru. Mai stii? Ca o petala scufundata in cerneala, dragoste.
Am primit o caramida
Am primit o caramida dintr-o "casa". De fapt eu mi-am ales-o. Am primit-o intr-un plic pe care scria "How to build a home", iar pe spatele caramizii era scris "folosind talentele primite". Nu stiu ce talente am primit eu, talente de constructor. Casa, cea care exista, mi-am cladit-o cu dragoste. Problema e ca mai am inca o gramada de construit si nu stiu, nu stiu ce talente mai am, daca mai am. Poate nu mai am. Am avut culori, multe culori. Incep sa nu mai am. Devin alb-neagra precum o joaca de noroc la un colt al vietii. Am sustinut si sustin ca sunt o fiinta norocoasa. Sa fiu optimista. Poate mai am talente. Caramizi incep sa primesc. Love is pink. Intr-o zi am sa fiu si eu.
Mi-e rau!
De oameni, de bila, de zgomot, de tampenii, de muieri zgubilitice, de linkuri, de bloguri, de lalaieli, de haine, de facebook, de dracu, de lacu, de tot ce-o mai fi si nu mai am chef sa zic. De mine.
sâmbătă, 25 iunie 2011
joi, 23 iunie 2011
marți, 21 iunie 2011
miercuri, 15 iunie 2011
marți, 14 iunie 2011
luni, 6 iunie 2011
duminică, 5 iunie 2011
A astepta
Si nu te rog, nu iti cer, nu mai strig. Doar astept. Intr-o zi mi-a sunat "telefonul". "Asta e vocea mea! Acesta sunt! Si tac pentru ca imi place nerostitul dintre cuvinte. Si-as vrea sa iti spun, dar nu pot. Dar am sa urc catre tine, privindu-te in prag, fara sa ti-o spun. Am venit sa te aud. Am venit sa te vad. Am venit sa nu-ti spun. Ca dintre toate pe tine te-am ales sa te am. Doar ca tu esti atat de altfel incat mi-e frica sa te ating. Si-apoi vorbesti si scrii si ma iubesti imposibil de mult. Nu stii ca mi-e frica de atatea cuvinte. Si mi-e dor de femeie. Si as vrea sa pot. Uneori te-as ucide sa nu te mai pierd. Alteori te-as pastra ca pe-o vitrina. De cele mai multe ori te-as strivi cu dragostea mea. Nu stiu cine esti, desi te cunosc mai bine decat buzunarul pieptului meu. Te-as aduce, dar inca nu vreau. Te-as iubi, dar nu stiu daca mai pot. Te-as inchide fluture in stomac, dar ai mai putea respira? Eu te respir, de departe, tacand, fara tine. Am strazi in jur si un caine auriu care te cheama, doar ca nu e al meu si nici tu nu esti a mea si nimic nu imi apartine, pentru ca imi doresc totul. Asta sunt eu. Asta e vocea mea. De ce nu ma auzi? De ce ma vorbesti? De ce nu te opresti sa ma asculti?" Pentru ca nu mi-ai vorbit niciodata! Iar eu astept. Doar astept.
Pretext
De fapt totul e un pretext, pentru ca aseara mi-am reamintit, ca si inainte cu doua seri, cum ca mana mi-e goala. Zilele astea imi starnesc gandurile si, in fiecare an, invidiez pe cei care umbla pe strazi, pe langa mine, eu singura. Pentru ca nu am explicatia dupa care tanjesc, cea care incepe ca o poveste, cu "a fost odata" si continua cu "rosul e rosu pentru ca e dragoste" si se incheie cu "albastrul din mine pe care ti-l scriu tie mereu".
As da send unor litere catre nume si numere, dar mi-e imposibil sa incep, revin, tot eu. Nu mai am decat asteptari. E ca si cand lumea s-ar fi oprit in loc pentru ca sunt femeie si vreau sa raman asa.
Imbratisare rosie
Pina durere, sacrificiu, incrancenare, lupta, cautare. Pumni stransi si drum mai departe, mereu mai departe. Eu am ramas intr-o imbratisare, privind prin geamuri uriase de sticla. Si rochia rosie e sangele dragostei. De ce nu-mi vii. Intrebare.
Obsesie si/sau dragoste?
Diferenta dintre obsesie si dragoste... Depinde ce fel de dragoste si ce fel de obsesie. Daca te referi la dragostea calda ca o ploaie de vara, cand simti ca traiesti si respiri prin toti porii, cand privesti si rasaritul si apusul cu aceeasi privire fara sa te ingrijoreze nimic, atunci e vorba de dragostea prietena. Daca te gandesti cum trec clipele si te doare caderea lor pentru ca nu ii simti prezenta, daca auzi tot albastrul prabusindu-se peste tine pentru ca nu iti spune buna dimineata, daca te cutremura fiecare pas facut singur si te intrebi la nesfarsit de ce, atunci e obsesie si dragoste durere. Iar daca te intrebi care e mai buna... Eu le-as combina si le-as trai deopotriva cu conditia se fie o ecuatie in care sunt partasi doi, mereu doi, pentru totdeauna doi, aceeasi.
E plina lumea de intrebari, cel mai probabil ramase fara raspuns ori cu un raspuns nestiut, nerostit, nedorit, nevazut, neascultat, neimplinit.
sâmbătă, 4 iunie 2011
Fix
Ora cu pacate. Citesc idei stralucite si ma razboiesc cu motanul. Inca nu mi-am baut cafeaua. Si e 10.10. Inca o ora. Alte pacate.
Aseara stateam cuminte pe scaun, privind fascinata siluetele albe si ceafa perfect aranjata a tipului insurat de pe randul din fata. Avea verigheta lat argintie (sau poate alb-aurie, chestiune de bani), iar eu imi striveam gandurile de ea si de siluetele luminate. Si ma intrebam ce mi-as dori sa savurez mai mult si mai des? Cred ca nici, nici.
Trec minutele si imi simt oboseala. Ar trebui sa ma ridic si sa plec la inca un razboi. Nu stiu ce e mai mare, greata sau nevoia? Poate amandoua.
Nu stiu sa scriu cu idei stralucite. Nici sumbru. Nici pastelat. Mi-am pierdut antrenamentul. Nu mai stiu nici sa ascult. Undeva intre orele pacatului mi s-a rasturnat timpul. Si nu mai iubesc nimic.
Despre cuvinte care nu se mai scriu
Si nu se mai aud. Si nu se mai vad. Intre tine si mine nu mai am ce sa aleg.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
