De fapt totul e un pretext, pentru ca aseara mi-am reamintit, ca si inainte cu doua seri, cum ca mana mi-e goala. Zilele astea imi starnesc gandurile si, in fiecare an, invidiez pe cei care umbla pe strazi, pe langa mine, eu singura. Pentru ca nu am explicatia dupa care tanjesc, cea care incepe ca o poveste, cu "a fost odata" si continua cu "rosul e rosu pentru ca e dragoste" si se incheie cu "albastrul din mine pe care ti-l scriu tie mereu".
As da send unor litere catre nume si numere, dar mi-e imposibil sa incep, revin, tot eu. Nu mai am decat asteptari. E ca si cand lumea s-ar fi oprit in loc pentru ca sunt femeie si vreau sa raman asa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu