Pana intr-un loc in care totul se uita. Mi-a batut inima mult prea tare si prea dureros. Dar m-oi aduna si m-oi strange dintre toate si toti si m-oi arunca in nepasare. Daca as putea sa imi fac o carapace ori sa ma fac direct o broasca testoasa, ursuza si inchisa, traind viata lent si mult printre nisipuri si ape. Si singura... sa nu ma mai doara. Si creierul mi s-a incins, aprins, explodat, imprastiat, de parca as fi fost impuscata. Si sufletul mi s-a strans, incordat, blocat, impietrit, de parca ar fi trebuit sa devin stanca. Poate ca asta e solutia. Pana intr-un loc in care totul se uita. Rotund ca o viata-minge pe care tot aluneci fara sa cazi, rostogolit in durere. Cum ai(a) spus, suferinta e optionala.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu