fara rost

As scrie o gramada de ganduri, dar am o stare... nu am nume pentru ea. Si nici nu vreau sa ii dau. As opri totul.

Ma bate un gand sa plec pe strazile mele curate, acolo unde ploua marunt si lin. Acum n-as mai fi singura acolo si, poate, m-as adapta. Mi-e lehamite de toata imbecilitatea asta din jur. Si incep sa nu mai am motive sa raman. Poate acum ar fi altfel. Poate m-am plictisit. Poate nu mai am nervi. Poate nu mai am decat stari fara nume in care nu mai gasesc nicio mana intinsa. Poate ar trebui sa fiu altfel, dar nu sunt.

Ar trebui sa spun altele. Nu le spun. Nimic din ce fac nu e bine. Atunci nu are niciun rost sa mai fac nimic. Si nici sa mai spun.

YURIKO NAKAMURA - LONG LONG AGO

Gol

Mi-am coborat sufletul undeva intr-un spatiu pustiu. As fi vrut sa fie valuri, asa, ca o mare aurie sau ca un lac in care inot goala. Acolo tot sunt cautand, asteptand. Tot spun vorbe din vise, zadarnic le spun. Imi trec zilele alergand peste durerile adanci, oase sparte si umbre de timp. E atat de firesc sa ninga pe cand incepe primavara. Ninge peste mine. Imi aman zilele spunand ca maine va fi cea mai frumoasa si mereu o astept in prag, pe maine, cea mai minunata dintre toate. Intotdeauna are chipul tau pe care il mangai. Intotdeauna are buzele tale pe care le sarut. Vezi, ma pierd.

Am vazut un dans al lumii, din acela de care tu m-ai invatat, cu flamingo si dervishi. Am dansat si eu intr-o camera goala, ametind si cazand. N-au fost maini sa ma prinda, nici ochi sa ma vada, nici batai de inima sa imi cante, nici voci care sa-mi spuna numele. Nu e nimeni in jur. Doar ninge peste mine si zilele mele ascunse in camera goala. Rotund, mereu rotund, un cerc cu raza din ce in ce mai mica pana ajunge sa se topeasca in el precum golurile negre din albastrul cel mare. Si-atunci n-oi mai fi decat spatiu pustiu, suflet gol pe-o margine de centru inexistent.

Eric Grossman pe Stradivarius

Alexandru Tomescu pe Stradivarius

As fi vrut sa gasesc inregistrari mai bune, dar nu am reusit. :(
Ieri a fost sublim. Mi-au dat lacrimile.

In The Mood For Love - Yumeji`s Theme by Shigeru Umebayashi

Un 13 de nota 10

Ciudat, nu? :)

Pansament

Imi pun singura un pansament. Acelasi sunet delicat pe care il iubesc, de fapt il ador. Cel ce imi canta picatura cu picatura un cantec albastru cum nu mai exista, al meu. De cate ori imi vine sa imi iau lumea in cap ma intorc la el si imi revin.

Oi fi eu o fiinta stranie, desi mie imi place sa spun ca sunt normala, caci care suflet se revolta si-apoi se vindeca singur cantandu-si cantec albastru? Doar una straniu-normala ca mine care isi pune pansamente din voci alb-negre susurate in stropi vindecatori.

(Mi-am adus aminte de-o dupa-masa in care am primit cantul-cadou. A fost mai intai albastru, apoi rosu din lacrimi si perle si la final mi-a zambit si-a plecat. Atunci am invatat sa numar din unu in unu, 24-25, pana cand am uitat de timpul care trece.)

Revolta

Ma revolt. Poate prea mult si cu siguranta inutil. Dar ma revolt! Pe oameni care nu au nicio scara de valori, care nu stiu decat sa fure, sa insele, sa ticaloseasca oricum si oricand si pe oricine. Pe oameni care fac un derizoriu din durere sau chiar mai rau. Pe cei ce stau si invidiaza in loc sa construiasca ei insisi. Pe din aceia de speta joasa care fabrica tot soiul de minciuni plasandu-le ca mari realizari. Pe sinistrul unora, pe macabrul chic al altora, pe oameni care nu au cunoscut niciodata ce inseamna nici plecari, nici ramaneri in suflet, nici cat de sus si inalt pot zbura cei frumosi. Nu mai am lacrimi sa vars si cu siguranta ar fi inutil. Dar ma revolt si ma doare! Bucurati-va!

PS: Undeva trebuiau puse niste ghilimele. Nu le pun.

Notre Dame De Paris song 25 Le Val D'amour

Le Val D`Amour de nos jours tout autour d`un mot tres simple et impur ou bien trop dur et qui n`existe plus... AMOUR.

Beth Hart - Am I The One (Live at Paradiso)

Same old question.

Bella Notte - Lady and the Tramp

Or a child...

Question pour un champion

Est-ce que je suis une sorciere?

muieresc

Sau ganduri fabricate

"Am oroare de zile festive, de gradul lor de oficialitate, de declaratiile si recunoasterile care capata valente publice. Nu le agreez, nu le practic, nu le sustin, ba chiar le ocolesc. Nu sunt altceva decat un mijloc de publicare a unui statut. Ori eu nu am statut si mai ales nu imi doresc. Imi pretuiesc prea mult libertatea, evident declarativ. Restul nu e decat o teama, permanenta teama. Si-apoi nu e tot unghiul asta de vizibilitate pur feminin? Mai bine il ocolesc cu gratie."

A

Ma gandeam sa-mi inscriu clipele in legenda. Trecut permanent readus, mistificat sau mitificat, oricum retrait ca o fantezie, dupa cum se sustine. Principalul e ca are valoare de fir fraged suit pe scarile vertebrale ale existentei mele... ca o fuga. In rest, sunt doar eu sau tot eu sau numai eu.

Heart Tango - Monica Bellucci

De maine

Si de viata. Am revenit pe strada cu frezii. De suflet.

Radu

M-am trezit la 5 cu durere de cap si am inceput sa ma gandesc la el, spunandu-mi cu certitudine matinala ca el ar fi facut sa imi treaca durerea. Am ratat ultima vizita. Mi-o planificasem de ani de zile. Mi-era dor sa imi zica pe nume si sa-mi spuna cum c-am innebunit de-l consider cel mai bun. Zau ca ai fost!

M-am trezit cu obsesia ca se sufoca. Era atat de pamantiu si precis se sufoca. Nu am inteles de ce nu l-au ascultat si nu l-au dat focului. N-am inteles. Nu am stat mult. Nu mi-am gasit locul si-apoi mi-e ciuda ca, in loc sa mi-l amintesc drag si frumos, ma gandesc acum doar cum era pamantiu si gata de sufocare. Radu, toti astia de aici nu fac cat jumatate din tine. Te rog, spune-mi de ce ma doare?

Sper sa il regasesti pe Blick, sa fiti iar impreuna. O sa imi fie dor de tine, Radu, mereu, si astia de aici niciodata n-o sa fie nici jumatate cat tine.

Cum?

Am scornit o odiozitate. Sa facea ca transformam k-ul in c neaos si dezvoltam amarnic subiectul. A iesit frumos. Ma rog, cat poate fi de frumos sa aberezi. Stiu eu de ce am facut-o. De revolta, evident. Apoi am decretat epoca estilor. Si i-am mazilit. Am fost satisfacuta. Asa se intampla cand te doare capul si nu poti sa il schimbi cu unul mai bun. Eu m-as schimba, cu una buna... pentru tine. Ce zici? Cum sa fiu?

Ma duc sa imi intind nemultumirile si razvratirile, si toate nabadaile ce m-au cuprins. De mi-ai canta...

Reintrebare

N-am revenit pentru ca n-am plecat. Doar am avut senzatia ca tu m-ai regasit. Te-ai reindragostit?

Re

Regasi, relua, reface, reintalni, redobandi, reindragosti, relansa, rememora, reinterpreta, recalcula, redimensiona, reseta, recastiga, reveni. Repleca, retacea, reparasi, resuferi, replange. Imi revin din nerevenire si-as rescrie ce-i de nerescris: reiubirea. Pe unde mi-o fi ramas resufletul? Pe unde ti-or fi retrecerile, cele care nu ma regasesc? Ti-as spune sa revii si sa ramai. De tot.

Diana Krall- `S Wonderful

Noapte buna, Tacere!

Ti-as...

Ti-as vorbi vrute si nevrute, cum stiu eu, dar parca nu mai stiu. Ti-as spune sa imi canti, dar parca mi-a secat vocea strivita de tacerea-ti. Nu mai stiu sa fac din soare portocale pufoase. Nu mai stiu nici ca esti. Pare ca m-ai vandut, ca nu ma vrei, ca nu-ti mai sunt, ca nu ma mai gandesti. Pe unde-oi fi, ca m-am pierdut si eu pe mine?

De toate, de-ntuneric si de iarna

De intuneric si de iarna, de ganduri batute in van, de frig pe cand e cald, de incetare, de amortire, de dragoste, de luna ascunsa, de uitare, de rugaciune, de-ndepartare, de nicaieri, de azi, de ieri, de oricand, de peste tot, din mine, de-ajuns, de fulgerare, de muguri tristi, de campuri aurii, de ploaie vanata si de ninsoare, de incercari si de zadarnicii, de sunete amutite, de plecare, de-ntoarcere pe-acelasi drum, de bucurie, de nimic, de-amar, de rosu si de-albastru, despre tine, de undeva, de-aici, de-a timpul, de-a mirarea, de-a pisicitul, de cantare si de noi ce n-am trait, de prea putin, de ce nu este, de ce-ar fi, de zguduit, de minti furate, de ochi pierduti, de maini ce nu mai vin, de sange, de pustiu, de amagire, de teatru si de scena si de ras, de-un plans in hohot, de minune, de-o greseala, de-o durere, de caine bun, de mar uscat, de primavara si de flori, de-a marea, de-un imens si fara de sfarsit desert, de cer, de curcubeu si de culoare, de adevar, de singur, singura, noi singuri, de maine, de nu stiu, de frica, de oboseala, de sarut, de neprimit, de-acum, de minte goala, de-nghet, de apa, foc si urme de pamant, de cer cu aer, de strigare, zadarnicie, suparare, de portocala, de cuvant, de nerostire si de viata, de toate pentru toti, de balci, de circ, de sfiiciune, de intuneric si de iarna. De nimic.

Eva Cassidy - Autumn Leaves

Pachelbel - Canon in D + Ocean sounds

As...

As face o cerere, dar cand vad lumea dand buzna ma retrag cu totul. Imi venise azi brusc un dor de vorbit, numai ca sunt un dulce nimeni sub forma asta si-mi place sa raman asa. Sunt destui care se baga in seama. Ajunge. Da, as sta la taclale. Mi-e pofta de-o vorba din aceea cu hohote, dar sa fie familiara. M-am salbaticit, din nou sau mai departe. Cam tot acolo. Mi-a mai venit o pofta azi, sa vorbesc gropilor din asfalt. Era o vreme cand mi se facuse dor si de ele. Acum mi-e dor de locul in care mi-era dor de ele.

Nu stiu... As face o schimbare. As pleca, asa, de primavara. Mai suna telefonul. Oare de ce? Sunt aceeasi nimeni, fara acord, fara substanta, fara loc langa, fara nimic.

Sper sa iti fie bine!

Eu am inghetat.

De-a scrisul

M-am oprit intr-un port. Poate atrasa de soare, poate de ritm, poate de amintire, poate de dor, poate de sonoritati dulci ori poate toate la un loc. Am citit de dimineata despre niste optzecisti admirati si mi-am creat o placere dintr-o rememorare de apelativ: "optzecisto".

Mi-as asterne ganduri epice, dar mi se par atat de imposibil de rupt de intimitate incat nu reusesc. Mai bine codific trairi. Stiu eu... o fi o justificare a neputintei. Cum ar fi sa scriu 100 de zile din Turnul de Fildes sau poate Fuga din Rai? Sa spun cum ma infurii cand aud si inteleg sau cand as da cu bomba in popor sau cand as descrie episoade casnice cu pui in sos alb... Despre ce fac? Despre asta scriu prea mult si de o vesnicie si ajung de zece ori pe zi la saturatie. Poate despre cum vad viata interpretata pe traiectoria Est-Vest si retur. Ar fi palpitant, dar imi pastrez placerile ferite de publicitate. Ce-ai spune de o lectura a unei fete intr-un castel alb? Pueril, ai dreptate! Mi-ar fi placut sa redau un dialog, un alt fel de dialog, dar nu am nici acord, nici putere. Ma gandeam la un e-book. Il coc de mult. S-ar putea sa nu il scriu niciodata. Mai bine ma optezecesc in trairi, incriptand seriozitati dureroase. E mai distractiv, nu?

Camille - Au Port

ou bien

Si-apoi rasar!

Still falling

Delerium - Fallen

Iarna

Aveam senzatia ca imi alergi prin vene, ca trupul tau ma impresoara, ca-mi simt suflarea franta sub privirea ochilor tai. Dulce otrava strajuindu-mi trecerile catre extaz. Erai? Sau ai plecat si n-am stiut? Sau nu ai fost. Sau doar te-am fabricat. Ma-ntorc singura in tinutul himerelor. Sau n-am plecat niciodata din el, doar am vrut sa-mi traiesc realitatile pe care iluzoriu le-am zidit intr-un oarecare azi. Mai esti? Cum poti sa pleci de unde n-ai fost niciodata? Cum poti sa canti cand niciodata n-ai iubit? Cum sa te-apleci sa vezi firul de floare cand tocmai l-ai zdrobit?

"E iarna marilor reduceri"... slogan ironic suprapus. Cum sa reduci din minus catre minus? Simplu. E doar o iarna inghetata si atat. Iar florile nu sunt. Si nici femeia.

Alice Cooper - Poison

Summer me dolce!

Poarta, Perfect, Posibil, Pornit, Primit.

E dulce-amara cafeaua mea matinala. Citesc vrute si nevrute si ma gandesc cum as putea sa fac o multime de chestii si nu fac nimic, doar stau. Cel mai tare insa m-as porni pe un drum la capatul caruia ma asteapta o poarta. Si-as suna si-as intinde un fir plapand de frezie alba si as intreba senina: ma primesti? Mi-as dori un singur raspuns, nerostit. Unul cuprins, sarutat, aprobator de dragoste. Himera, zici... De la cafeaua mea matinala pana la filmul adormit trec orele in care mai scriu, mai tes ganduri, mai fac lucruri, nu multe. As putea face atatea, doar stau. Imi trece timpul, zici. O stiu. Mi-l savurez pe-ndelete ca si cand as avea secole. Sau poate chiar am. Iar poarta sta undeva singura, poate asteptandu-ma. Uneori ma intreb daca scartaie, daca e ruginita, daca e inchisa-ferecat, daca stie cand ploua ori cand rasare lumina. Intrebari fara semn. Nu le spun constatari pentru ca nu am vazut-o, n-am pipait-o. Doar o visez asa cum doar stau. Am asteptat-o sa vina la mine. N-ai mai vazut poarta umbland? In viata mea am avut parte de multe porti care m-au intampinat, venind ele la mine, altfel de porti, din acelea prin care treci sa te-nalti. Unii le spun trenuri. Eu le-am spus porti. Au venit deschizandu-se, una cate una. Si m-am tot inaltat. Acum am ajuns sa-mi doresc sa merg eu catre poarta. Pentru ca ma cheama nerostit si m-alunga si-apoi iar ma cheama. O astept sa se decida. Intre timp doar stau. Mai traiesc, normal, ridicandu-ma printre alte porti, continuand. Sunt calatoare, o calatoare care adora cafeaua de dimineata si ceasca de alaturi pe care-si doreste sa o umple. Si mana de la capatul ei, mana fina, perfecta. Si albastrul ochilor, la fel de perfecti. Si poarta luminata, perfecta si ea. Am construit-o asa, zici. Se prea poate. Fiecare isi construieste perfectiunea. Si-apoi o modeleaza. Anii mei isi asteapta rolul de modelator, pe cand cafeaua va fi perfecta, facuta de mana perfecta sub ochii perfecti, iubind perfect. Nu exista perfect? Exista! Doar noi trebuie sa il construim spunand doar un singur cuvant: impreuna.