Gol

Mi-am coborat sufletul undeva intr-un spatiu pustiu. As fi vrut sa fie valuri, asa, ca o mare aurie sau ca un lac in care inot goala. Acolo tot sunt cautand, asteptand. Tot spun vorbe din vise, zadarnic le spun. Imi trec zilele alergand peste durerile adanci, oase sparte si umbre de timp. E atat de firesc sa ninga pe cand incepe primavara. Ninge peste mine. Imi aman zilele spunand ca maine va fi cea mai frumoasa si mereu o astept in prag, pe maine, cea mai minunata dintre toate. Intotdeauna are chipul tau pe care il mangai. Intotdeauna are buzele tale pe care le sarut. Vezi, ma pierd.

Am vazut un dans al lumii, din acela de care tu m-ai invatat, cu flamingo si dervishi. Am dansat si eu intr-o camera goala, ametind si cazand. N-au fost maini sa ma prinda, nici ochi sa ma vada, nici batai de inima sa imi cante, nici voci care sa-mi spuna numele. Nu e nimeni in jur. Doar ninge peste mine si zilele mele ascunse in camera goala. Rotund, mereu rotund, un cerc cu raza din ce in ce mai mica pana ajunge sa se topeasca in el precum golurile negre din albastrul cel mare. Si-atunci n-oi mai fi decat spatiu pustiu, suflet gol pe-o margine de centru inexistent.