M-am trezit la 5 cu durere de cap si am inceput sa ma gandesc la el, spunandu-mi cu certitudine matinala ca el ar fi facut sa imi treaca durerea. Am ratat ultima vizita. Mi-o planificasem de ani de zile. Mi-era dor sa imi zica pe nume si sa-mi spuna cum c-am innebunit de-l consider cel mai bun. Zau ca ai fost!
M-am trezit cu obsesia ca se sufoca. Era atat de pamantiu si precis se sufoca. Nu am inteles de ce nu l-au ascultat si nu l-au dat focului. N-am inteles. Nu am stat mult. Nu mi-am gasit locul si-apoi mi-e ciuda ca, in loc sa mi-l amintesc drag si frumos, ma gandesc acum doar cum era pamantiu si gata de sufocare. Radu, toti astia de aici nu fac cat jumatate din tine. Te rog, spune-mi de ce ma doare?
Sper sa il regasesti pe Blick, sa fiti iar impreuna. O sa imi fie dor de tine, Radu, mereu, si astia de aici niciodata n-o sa fie nici jumatate cat tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu