As face o cerere, dar cand vad lumea dand buzna ma retrag cu totul. Imi venise azi brusc un dor de vorbit, numai ca sunt un dulce nimeni sub forma asta si-mi place sa raman asa. Sunt destui care se baga in seama. Ajunge. Da, as sta la taclale. Mi-e pofta de-o vorba din aceea cu hohote, dar sa fie familiara. M-am salbaticit, din nou sau mai departe. Cam tot acolo. Mi-a mai venit o pofta azi, sa vorbesc gropilor din asfalt. Era o vreme cand mi se facuse dor si de ele. Acum mi-e dor de locul in care mi-era dor de ele.
Nu stiu... As face o schimbare. As pleca, asa, de primavara. Mai suna telefonul. Oare de ce? Sunt aceeasi nimeni, fara acord, fara substanta, fara loc langa, fara nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu