M-am oprit intr-un port. Poate atrasa de soare, poate de ritm, poate de amintire, poate de dor, poate de sonoritati dulci ori poate toate la un loc. Am citit de dimineata despre niste optzecisti admirati si mi-am creat o placere dintr-o rememorare de apelativ: "optzecisto".
Mi-as asterne ganduri epice, dar mi se par atat de imposibil de rupt de intimitate incat nu reusesc. Mai bine codific trairi. Stiu eu... o fi o justificare a neputintei. Cum ar fi sa scriu 100 de zile din Turnul de Fildes sau poate Fuga din Rai? Sa spun cum ma infurii cand aud si inteleg sau cand as da cu bomba in popor sau cand as descrie episoade casnice cu pui in sos alb... Despre ce fac? Despre asta scriu prea mult si de o vesnicie si ajung de zece ori pe zi la saturatie. Poate despre cum vad viata interpretata pe traiectoria Est-Vest si retur. Ar fi palpitant, dar imi pastrez placerile ferite de publicitate. Ce-ai spune de o lectura a unei fete intr-un castel alb? Pueril, ai dreptate! Mi-ar fi placut sa redau un dialog, un alt fel de dialog, dar nu am nici acord, nici putere. Ma gandeam la un e-book. Il coc de mult. S-ar putea sa nu il scriu niciodata. Mai bine ma optezecesc in trairi, incriptand seriozitati dureroase. E mai distractiv, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu