fara rost

As scrie o gramada de ganduri, dar am o stare... nu am nume pentru ea. Si nici nu vreau sa ii dau. As opri totul.

Ma bate un gand sa plec pe strazile mele curate, acolo unde ploua marunt si lin. Acum n-as mai fi singura acolo si, poate, m-as adapta. Mi-e lehamite de toata imbecilitatea asta din jur. Si incep sa nu mai am motive sa raman. Poate acum ar fi altfel. Poate m-am plictisit. Poate nu mai am nervi. Poate nu mai am decat stari fara nume in care nu mai gasesc nicio mana intinsa. Poate ar trebui sa fiu altfel, dar nu sunt.

Ar trebui sa spun altele. Nu le spun. Nimic din ce fac nu e bine. Atunci nu are niciun rost sa mai fac nimic. Si nici sa mai spun.