"Calea Lactee e plina de fapte bizare,/Comete ce ard, topite in drumul spre soare,/Intregi constelatii ce vin si dispar imediat,/Inghitite de gaura neagra, fierbinte si stramta... ciudat!/Albastra planeta contine o fata cu ochii caprui,/Element al multimii Rn ce umbla prin spatiu haihui,/Stand la o masa ticsita de pagini puse gramada,/Creioane si ganduri incerte, aproape pusa pe sfada./O ceasca primita in dar batand in rosu-aprins,/Lipita de buzele ei, cafea langa suflet incins./O mitza nervoasa alaturi si-o fiica ce face cum vrea,/Cam asta se-nvarte in jurul iubitei din inima mea./Mai merge la mami, la tati, carand in spate poveri,/Baterii de masina stricate si rufe spalate de ieri,/Atat de reala si vie in negrul ocean temporal,/FRUMOASA-mi din suflet poeta, din ultima noapte de bal./ "
duminică, 29 aprilie 2012
sâmbătă, 28 aprilie 2012
Tie, frumoasa mea!
Esti frumoasa. Cateodata ma uit
la ochii tai curajosi si ma prinde dorul de libertate. Te-am gasit printre
zvarcoliri si m-am mirat ca existi atat de incredibil de frumoasa. Chiar esti!
Ii invidiez pe ei care te au aproape stiind cat de apriga si stralucitoare te
au. Mi-aduc aminte de ziua cand ai scris despre o plecare. Mi-ai pus sufletul
in franghii si mi l-ai atarnat deasupra haului. Doamne, cat am strigat dupa
tine! Fetita, atata putere imi dai si atata frica uneori. Sunt atat de egoista
incat te-as muta langa mine, sa stiu ca te pot vedea in parc, fumand pe o
banca, privind cainele, aici. Eu nu am metrou ca sa mergi diminetile cu el studiind
maini si oameni, dar i-am rugat sa faca un tramvai ca sa pot sa iti spun ca
ti-l dau la schimb. Desi... stiu ca nici asa nu o sa vii. Mai stiu ceva... ca
iti faci casa cu acoperis verde, la munte. Cateodata ma gandesc cum ar fi daca
as veni acolo cu tine. Sa fii si tu, si ei, si noi. (Pana atunci eu zic ca voi
fi trei.) Atat de mult mi-ar placea sa stam la foc de seara toti. Fetita
frumoasa, mi-as face visuri si mi-ar placea sa fiu ca tine, curajoasa si
libera. De-asta, din cand in cand, am sa iti mai spun sa ma scuturi. Te iubesc,
frumoasa mea, pentru ochii tai minunati si sufletul tau cel mai frumos din lume!
luni, 23 aprilie 2012
duminică, 22 aprilie 2012
sâmbătă, 21 aprilie 2012
vineri, 20 aprilie 2012
10.10
10.10. Imposibila ora. Nu-mi spune nimic. Lasa-ma sa nu mai ma gandesc la nimic. Undeva, intr-o luna de zile, am sa mai incerc o data marea cu degetul. Poate oceanul. Cine sa mai stie...
E soare. Daca as putea sa imi opresc gandurile. Alerg printre sunete, haotic cum stiu. Am intrat intr-un al cincilea an in care nimic nu se intampla. O voce la un capat de virtualitate care vorbeste daramand fiecare fir de nisip. Constructia mea fragila e la un mal de apa, spalata de fiecare val. Dupa atata vreme inca tot nu stii ca nu esti? Ba da. Aflu mereu. Acelasi lucru, aceeasi spulberare.
Schimba-ti parola intr-un munte de litere si cifre amestecate-ntr-un shake...
Am ridicat pe margini o zidire din imagini, zise ale mele. Un trup imbratisat care nu e al meu. Un sarut mangaiat care nu e pentru mine. Doua maini stranse, inlantuite, care nu-s ale noastre. Deasupra lor zace un fir de floare ridicat pe o coloana franta. Si-o fuga. M-am tarat prin timp cu pasi lenti, imaginati. 10.10. Candva credeam ca as putea fi. Acum nu mai sunt si nici nu am fost. De voi fi nici nu poate fi vorba.
Pe o pagina neagra secretele se ascund in lumini. Tu stii. Eu nu stiu.
joi, 19 aprilie 2012
miercuri, 18 aprilie 2012
luni, 16 aprilie 2012
sâmbătă, 14 aprilie 2012
De ieri, de azi, de nicicand
De cald, de rece si de dor.
De toamna, pe cand creste cerul.
De-octombrie, de inceput, de ieri.
De-un secol, de-o idee, de un gand.
De 25, de dimineti, de noi,
De ce n-a fost si nici va fi.
De fugi, de raiuri, de cuvinte,
De-amar, de vise, de nicicand,
De TIE, de iluzii, de negatii,
De spulberari, de-albastru
Si-auriu. De rosu trist.
De indoieli, de niciodata,
De un pustiu, de fire lungi cat o poveste,
De maine stins, de nume si de mine,
De 13 si de 9, 24, 14,
De azi care nu e. De TOT.
De ce? De cand? Deloc. De neputinta.
De maini si de pian. De taci...
De interzis, intimitati, de plans,
Durere, fluturi, sfasieri, chemari.
De imposibil, violari, surprize,
De frezii, de picturi, de arce si muzee,
De un cadou. Amprenta, ascultat, atins,
Plecat, nemaivenit, sfarsit.
De necrezut, de scris, strigat.
De ce a fost, de ce-am uitat.
De o gradina, un copac, de-o pasare,
Un leagan, de lumini.
De azi ce nu-i. De cant. De lebada. De mut.
Flamingo roz cu dervishi. De atat.
M-am invartit si am cazut.
Mai omule, ce ti-am facut?
Nimic. N-ai existat. Nu stiu.
Nici ieri n-a fost. Nici azi nu-i cant.
Nicicand n-am spus, n-am auzit, doar ti-ai imaginat.
Suntem cuvinte separate de un punct.
Nici virgule nu sunt. Nici inteles. Nimic.
Despre vise
Cand cazi din imensitati, cazi de sa-ti rupi gatul. Am crezut ca mai sunt copacii albastri si cainele auriu. Am crezut ca au fost. Si poate chiar au fost, dar fara mine. Cum e sa tot scrii si sa tot crezi, si sa nu fie, si sa nu vina? Pe vremea cand vorbeam cu nimeni, am visat. Da... am visat.
joi, 12 aprilie 2012
miercuri, 11 aprilie 2012
luni, 9 aprilie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
sâmbătă, 7 aprilie 2012
vineri, 6 aprilie 2012
miercuri, 4 aprilie 2012
marți, 3 aprilie 2012
La adio
Adio dar raman cu tine,
Plecand ca sa raman pe loc,
Sa-mi taci ca sa reiau cuvinte,
Sa-mi canti, sa nu mai plec deloc.
Sa schimbi oprit in nemiscare,
Strigand sa-ti fiu alaturi, nevorbind,
Sa-mi fii ca sa ramai chemare,
Sa-mi curgi rau invers clocotind.
Adio dar raman cu tine
Si caile-s albastre iar,
Iubita mea, tu cresti in mine!
Si-ti cant incet, si-apoi dispar.
...
Din anii tineretii mele,
Plimbari printre poeti iti spun,
Tu impietrit asculti din ele
Si-mi taci, lasandu-ma s-apun.
luni, 2 aprilie 2012
STRIGARE
Strig pana dincolo de tot ce a fost
Sa m-auzi dinspre ieri pana maine
Si din nou. Si mereu.
Intre zile mi-am scapat cuvintele si culorile.
Strigarea mi-e ca o mirare.
Existi?
Uite cum cad intre noi stropii si picurii,
Si rauri curg dinspre timp inspre spatiu
Rotind axele si cuvintele si feliile de simtire
Intr-o matematica a unei priviri inca neschimbate.
Fura-ma din vis!
[la 4 dimineata!]
In visele tale de jar sa ma iei.
Primele raze sa-ti mangaie fatza
Cu gust de ambrozie si frunze de tei.
Fata cu pielea de foc
Mai stai odata si pe loc
Nu alerga dupa cafea
Mai stai un pic in pielea mea.
FULGER DE PRIMAVARA
"In fata oglinzii, mult cautata mea iubire-i
Mai trista-n priviri decat tristetea insasi.
Raze de aur, fulgere-albastre, sunete pure in mintea ei...
Toate-s schimbate-ntr-o zi de destin
In verde si negru, culori si venin.
E primavara? Oare? se-ntreaba ea, mult, mult cautata mea,
Turnandu-si in ceasca a treia cafea. "
Nu-i primavara, nici tarziu,
Nici trist nu e si nici pustiu.
E doar senin si e albastru
Emin in rima lui de astru.
ori
Sau e oglinda fulgerata in argint,
Cu rima, ritm si doruri in absint,
Credinta c-am aflat ce-am cautat
Otrava, buze, cantec sarutat.
ori
Boabe-amarui atinse de apa,
In albul adanc tac si se-ngroapa
Si dulce-amaruie se naste licoarea,
Sa-i fure si somnul si rima si calea.
Intrebari
Ma trezesc clipind intrebari. Nu stiu cate sunt, dar sunt dese.
In iarna asta am stat prea mult sa ma ninga si-acum zapada nu-mi mai pleaca din par. Nu pot a scrie. Nu am a spune. Nu mai simt a crede. Ieri saream, astazi doar stau. Undeva in mine zace o asteptare. Parca m-as vrea decembrie de sfarsit de era. Parca mi-as dori sa se crape pamantul, iar eu sa raman agatata de o raza de lumina. Sa insemne ca inca mai sper... Poate ca. Nu-mi gasesc marginile de drum, dungile albe care sa-mi spuna incotro. Rezist intr-o forma de cupa aruncata si prelinsa, rotita fara a iesi. Cine sa ma soarba?
De-mi cladesti oprelisti, limite...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
