Tie, frumoasa mea!

Esti frumoasa. Cateodata ma uit la ochii tai curajosi si ma prinde dorul de libertate. Te-am gasit printre zvarcoliri si m-am mirat ca existi atat de incredibil de frumoasa. Chiar esti! Ii invidiez pe ei care te au aproape stiind cat de apriga si stralucitoare te au. Mi-aduc aminte de ziua cand ai scris despre o plecare. Mi-ai pus sufletul in franghii si mi l-ai atarnat deasupra haului. Doamne, cat am strigat dupa tine! Fetita, atata putere imi dai si atata frica uneori. Sunt atat de egoista incat te-as muta langa mine, sa stiu ca te pot vedea in parc, fumand pe o banca, privind cainele, aici. Eu nu am metrou ca sa mergi diminetile cu el studiind maini si oameni, dar i-am rugat sa faca un tramvai ca sa pot sa iti spun ca ti-l dau la schimb. Desi... stiu ca nici asa nu o sa vii. Mai stiu ceva... ca iti faci casa cu acoperis verde, la munte. Cateodata ma gandesc cum ar fi daca as veni acolo cu tine. Sa fii si tu, si ei, si noi. (Pana atunci eu zic ca voi fi trei.) Atat de mult mi-ar placea sa stam la foc de seara toti. Fetita frumoasa, mi-as face visuri si mi-ar placea sa fiu ca tine, curajoasa si libera. De-asta, din cand in cand, am sa iti mai spun sa ma scuturi. Te iubesc, frumoasa mea, pentru ochii tai minunati si sufletul tau cel mai frumos din lume!