Cand cazi din imensitati, cazi de sa-ti rupi gatul. Am crezut ca mai sunt copacii albastri si cainele auriu. Am crezut ca au fost. Si poate chiar au fost, dar fara mine. Cum e sa tot scrii si sa tot crezi, si sa nu fie, si sa nu vina? Pe vremea cand vorbeam cu nimeni, am visat. Da... am visat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu