Sa vii

Te-as lua in brate, copac cu copac, si te-as strange tot. Tu, auriu-albastru, cel prin care trec razele ca degetele prin par rasfirat. Tu, cantec. Tu, nerostire. Tu, dor. Ti-as spune sa vii, dar nu mai pot. Mi-e prea mult si prea putin si nu mai am si nu mai stiu. Si doar te-as chema. Inca si inca si inca o data. Sa vii. Dar poate nu-s eu cea cautata. Nici cea dorita. Nici cea stransa la piept. Nu-s decat o aripa de flamingo roz pe care nu-l vezi pentru ca e picurat pe negru. Mai stii? Ca o petala scufundata in cerneala, dragoste.