Ora cu pacate. Citesc idei stralucite si ma razboiesc cu motanul. Inca nu mi-am baut cafeaua. Si e 10.10. Inca o ora. Alte pacate.
Aseara stateam cuminte pe scaun, privind fascinata siluetele albe si ceafa perfect aranjata a tipului insurat de pe randul din fata. Avea verigheta lat argintie (sau poate alb-aurie, chestiune de bani), iar eu imi striveam gandurile de ea si de siluetele luminate. Si ma intrebam ce mi-as dori sa savurez mai mult si mai des? Cred ca nici, nici.
Trec minutele si imi simt oboseala. Ar trebui sa ma ridic si sa plec la inca un razboi. Nu stiu ce e mai mare, greata sau nevoia? Poate amandoua.
Nu stiu sa scriu cu idei stralucite. Nici sumbru. Nici pastelat. Mi-am pierdut antrenamentul. Nu mai stiu nici sa ascult. Undeva intre orele pacatului mi s-a rasturnat timpul. Si nu mai iubesc nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu