Ascult o vioara spre seara...cu niste buze rosii. Imi place cum suna. Si-mi place zapada prin care alearga impreuna. Impreuna...un cuvant care depaseste imaginatia. Curge si el peste margini precum apa. Curge si cand e si cand nu e. Cand e pentru ca e prea mult si ajunge insuportabil. Cand nu e pentru ca pur si simplu nu vrea sa stea, doar sa curga. Si-atunci devine singuratate. Ma intreb de ce se plang oamenii de atatea lucruri? Si de ce e si de ce nu e. Si de ce suntem si de ce nu suntem. Impreuna...un cuvant care nu mai stie sa fie de viata. De dimineata il alerg prin minte pe toate partile si...iar ma minunez. Nu mai stim sa fim impreuna niciunii cu nicialtii. Doar singuri, eventual aliati contra oricarei legi a firii.
Ce bine ca vine uitarea peste noi cu pasi rapizi. Uitam si ce inseamna cuvintele.
Ce bine ca vine uitarea peste noi cu pasi rapizi. Uitam si ce inseamna cuvintele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu