Cu un print si-o printesa. E banal? Stiam. Povestile vechi de cand lumea sunt toate banale. Azi incercam, nu mai povestim. Eu as vrea buchete de frezii, stranse in mana, aduse de la spate, sarutate, oferite. Sunt veche, ca o poveste banala. Iar freziile mele nu mai au nici miros. Sunt doar galbene si atat. Candva le-am vrut albe, in toate culorile lumii. Sa-mi spuna povesti. O viata. Sunt veche si naiva. Marunta. Povestile mele se adancesc in taceri, singure. Stii, lumea e trista. Azi vine furtuna. As vrea sa imi canti. Tacut ca o noapte de vara in care am uitat sa vorbim. Ce faci? Nimic. Nu fac nimic. Nu mai fac nimic. Nu mai spun povesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu