...pe cand se deschid cerurile si stele se insira tacute. De-ai fi venit...
Cantam singura prin paduri, inganand pasari pierdute. A cazut noaptea strigandu-mi sa tac. Pasari zacand. Mi-am numarat visurile si visele. Mai stii? Sau tu nu stii pentru ca nu ai stiut niciodata. Eu cant. Muteste. Cuvinte scurte in care nu mai zace nimic. De-ai fi venit...
De langa noapte, imi numar sertarele gandului. Pana unde sa numar? Pana cand? Oare ce sa visez? Oare gandurile mele au sertare? Mai au? Tu nu vii. Barbile tale albastre stau nemangaiate. La marginea padurii, o pasare zace. De ce-am inganat-o? Eu inot. Marea mea e vie. Apa vie. Am sa plec. Pe carari, cautand cuvinte, poate cuvinte noi, poate vechi. Cine sa mai stie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu