duminică, 29 august 2010

cantec de viata

Mi-e somn. As mai scrie. Nu mai am ce. Stii sentimentul ala cand te golesti de tot? Sunt goala, eu goala. Copilul care canta in noapte nu a ajuns prea departe. Azi a stat si a privit-o pe ea, blonda, fara continut, pentru el madona. Am constatat ca asta e legea firii. E doar o chestiune de perpetuare. Logica nu isi are nici sensul, nici utilitatea. Si oricat as cauta altceva, mi-e teama ca sunt doar o cauza total lipsita de logica. Calea cealalta mi-e straina. Probabil ca genele mele sunt limitate, cele bune. In rest sunt menita sa privesc.
"Ai patit ceva? Ce e cu tine?" Nimic. Sunt intreaga. Gandesc. Plec din cand in cand, cam des, pe campuri. Nu am patit nimic. Numai ca nu mai vreau nici campuri, nici munti. Vreau doar un rasarit simplu, banal, cat un cantec de viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu