paranoia

Am devenit o societate de paranoici. NU da numarul meu de telefon nimanui!

Pe vremuri existau carti de telefoane. Numerele intregului neam erau publicate oficial, fara nicio problema. Exceptie faceau doar cei cu motive intemeiate, care faceau cerere pentru a ajunge la "secret". Doreai un numar de telefon, rasfoiai doua pagini si il aveai. Astazi avem telefoanele cu noi, cartile au disparut. Exista usoare ramasite pe internet. Numarul de telefon nu se da decat cu aprobarea posesorului, in caz contrar se cheama violarea intimitatii. Cine a facut aceasta lege? Ca ce chestie? De ce am devenit paranoici? Unii isi schimba numerele precum ciorapii. Altii suna de pe secret. Aberant. Oameni care ascund. Datornici. Sau paranoici pur si simplu.

Nu-mi pune adresa de mail pe o lista comuna! Trimite mesajele cu Bcc! Cum ti-ai permis sa imi dai adresa altora? Ce e atat de greu de setat un trash ori un spam? Am comis o crima? Sa fim seriosi! Nu suntem decat niste penibili si cam atat. Niste penibili care nu sunt in stare sa isi gestioneze propria viata.

Eu nu stau pe facebook. Nu imi pun preferintele in ziare. Umblu pe strada normal si zambind. Raspund la mesaje. Nu imi inchid telefonul. Nu sun cu numar secret. Odata, cineva a avut amabilitatea sa imi treaca numarul pe un site de dating. Mi l-am retras la modul cel mai simplu posibil, printr-un mesaj oficial. S-a rezolvat. Nici macar nu am facut scandal celui in cauza, desi il cunosteam foarte bine.

"Eu ador povestile picante si .... bârfele suculente!" Si eu! Hai sa barfim! Sa iesim din prostia asta generala. Sa ne spunem barfe de seara si de dimineata la cafea. Hai sa disecam viata vecinei. Hai sa iti spun ce a patit personajul X. Mi-e dor de o seara cu vin si hohote pe seama colegilor dragi. Mai stiti cand radeam de Zuzunescu, il barfeam pe Tontonescu si ne preocupam de soarta blondelor clasei? Maine te sun. Daca vine Costica sa nu uiti sa ii dai numarul meu, poate o punem de-o bere toti. Ti-am dat aprobarea!