de lume

Lume... Multa, marunta, aceeasi. Care cu care si care pe care. Obositor. As vrea sa merg sa ma racoresc. I-am spus copilului ca greseste. Si eu gresesc. De ce i-am spus? Din dragoste de mine. A gresi... Oare cat exista acest cuvant? Verbuim fara sa vrem catre nicaieri. Cate fete are un razboi? Prea multe. Mi se intampla sa nu mai vreau decat pace. Ma gandeam cum m-am departat. Scriam mult, prea mult, apoi am stat. Precum iernile. As fi vrut sa fie altfel. Sa-mi spui ca e altfel. Sa ma aperi. Iluzie. Poate ca viata asta e facuta sa fie doar ticaloasa si atat. Eu pot? Mi se intampla rareori sa fie da, de cele mai multe ori e nu. De ce taci? De ce nu spui ca nu e bine? De ce lovesti mereu? De ce zilele tale se intampla sa fie si rele cu mine? As sta pe canapeaua ta alba, ascultand. Imi place cafeaua facuta de tine. Si faptul ca patul meu e imaculat. Si cheile tale in buzunarul meu. Si stiloul de aur. Si numele tau. Si tu in camasa croita-n biais. E atat de multa lume urata. O lume multa si marunta, si mereu aceeasi din orice parte ai privi. Tu langa mine. Uneori fara sfarsit.