Sunt multumita. Pana la urma si razboaiele isi au rostul lor. Nu ca e bine cand se termina totul cu bine, ci e bine cand in sfarsit unii isi deschid ochii. Ajunge atat. M-a uns pe suflet, deci a meritat. Si, pe cuvant, imi plac laudele in direct, mai ales cele care vin ca o victorie.
Acum stau. Si azi-noapte am stat. E o stare de bine, cand totul se aseaza. Cand incep plimbarile printre ceruri. Sunt mii de lumini in jur. Nu stiu de ce, dar nu le vad. Ma gandeam la plecari. As pleca pe-o planeta. Sau poate pe un suflet. M-as urca intr-un balon si-as pleca spre inalt. As vrea sa am, ca-n poveste, vita de vie si-un castel. Fetele si-au luat pantofii cei rosii si-au plecat. Eu am ramas sa scriu despre gustul vinului rosu. Aceeasi culoare, efectul difera. Nu-mi doresc zgomot.
Ma gandeam cum astazi, de undeva din sala, cineva isi privea jumatatea. Un gand banal. Are ochi frumosi. E inalt. Iar azi m-a urat. Nu e vina mea. Poate am fost scorpie. Mai mult ca sigur ca a meritat. Ma mai gandeam cum e sa stii ca cineva se uita la tine. Iti urmareste numele. Si gandurile. Si faptele. Si sa nu fiu scorpie... Cum e gandul ca cineva se mandreste cu tine? Nu stiu cum e.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu