In mijloc de codru gri... de fapt jungla... ii mai spunem umana. Ne-am oprit putin, apoi plecam. Vine noapte si frig. Am lasat vara in urma. Poate voi pleca la munte. As sta intr-o vacanta fara sfarsit. Uuuuu... ce ciudat suna. Sacadat. Roti de tren care te duc si te-aduc. Mi-e dor de dimineti vesele, cu vocea care imi place. Cum ar fi sa-mi gateasca intr-o zi? Cred ca m-ar umple de veselie. As vrea sa imi pregateasca fructe de mare si, in timp ce mi-ar gati, as sta sa rontai un ardei verde si crud, pus si cules de el. As sta cu picioarele sub mine, cocotata, m-as alinta admirandu-l. Cred ca e o poezie. Zambesc. Sunt la o palma de el. Habar nu are cine sunt si ca as manca din capodopera-i culinara. Peste cateva clipe merg mai departe. O sa fiu la mai multe palme de griurile junglei. O jungla totusi umana pentru ca il contine, pentru ca o transforma in ceva digerabil. Buna dimineata in prag de seara! Sunt eu pe un drum de tara pierdut, somnoroasa, amestecand cuvinte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu