Ceva gand ciudat, ca timpul curge pe langa. E ca si cum as sta si m-as uita la mine dintr-un colt. Nu-mi ajunge aerul. Parca as vrea sa respir mai mult. Sunt atatia care vin si vorbesc degeaba. Imi ocupa clipele inutil. Vreau ceva, ceva mai mult. As da timpul inainte. Undeva unde ochii privesc pofticios. Mi-e pofta de un mar. Si de timp. De dimineti languroase, facute calde si dulci. Stii cum fosnesc frunzele, verde soptit, de vara? As curge pe langa ele, m-as impleti printre umbre, as intra intr-un timp al meu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu