Iar am scris si iar a plecat totul. Aiurea. Citesc incet poezii cu intrebari. As vrea sa-mi fie citite. As vrea sa adorm pe cantecul lor. Ce copil mai sunt. Vesnic copil, mereu copil, intotdeauna copil. Am scris despre o toamna la mare. Mi-au zburat cuvintele in nicaieri. As fi vrut sa ma iubesti incet, sa-ti aud vocea soptita, sa-mi spui intrebari mie. Ce copil sunt. Cat de copil pot fi. Cat de putine stiu. Cat de incet sunt. Cat de multe imi vreau. Noi. Gramatica limbii ma depaseste.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu