O poza de la lac pentru ca am venit. Ce lac? Unul plin cu femei goale, din alea mari, imense, interminabile, atarnande. Seara nu le vezi. De fapt nici ziua. In larg e doar apa si atat. Apa goala. Femeie goala. Apa sarata. Femeie presarata. Cu ganduri. Cu doruri. Cu mangaieri. Cu alunecari. Goala. Fara suflet. Fara sentiment. Stearpa. Sub soare. Arzand. Simplu.
Ca am venit. Dinspre acolo spre aici, aducand urme de nisip si sare, caldura care intra in tine sufocand. Aer de noapte patrunzand prin geamuri deschise, sfartecand uitarile si-amintirile. Am uitat. Mi-am amintit. Un sarut rosu care nu se aude. Il rog. Nu vine. Cine sunt eu? Femeie goala, in apa, alunecand, asteptand, cautand un sarut rosu. Stii? Punctul acela care se asterne pe negru total? Nu merge. Il vezi, il incerci. Nu canta. Nu stie. Nu poate. Nu vrea. E doar un sarut rosu pe care tu nu il simti. Esti prea neagra. De apa, de sare, de pamant. Femeie. Singura.
Zambesc. Am invatat. Vezi lumina? E soare care sa culca peste lume. Apune cantand. Am stat si-am privit-o fara tine. Pe lumina. Mi-e dor de tine. Ca am venit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu