De fiecare data traiesc acelasi lucru, trec pe langa oameni si imi spun: "pe acesta nu o sa il mai vad niciodata; oare ce gandeste acum?" ... si merg mai departe, uitandu-ma la chipuri pe care chiar nu o sa le mai vad niciodata. Fiecare are viata lui. Fiecare isi are mizeria lui. Cu singuranta fiecare isi are felul si clipa lui de fericire. Eu doar trec pe langa ei, fara sa ma amestec, fara sa influentez, nestiuta. Oare ce gandesc? De fapt nu ma intereseaza deloc, dar ma uit cum trec pe langa ei. Pentru o fractiune de timp fac parte din viata lor, fara sa vreau, fara sa stie. Am trecut pe acolo. Cine sunt eu? Habar nu au. Si nici nu le pasa.
Trec pe langa multe. Lucruri ramase de timp, locuri, spatii goale sau pline. Oare cum ar fi sa stie de mine? Oare ce e viata lor? De fapt eu nu sunt decat o trecere. Viata mea minuscula e uriasa numai pentru mine. Dar, imi place asa. Nu vreau sa se stie de mine. Uneori scriu cate un cuvant pe ici, pe colo. Uita-l! Sunt doar o trecere vorbitoare de cuvinte. Trec ... pe langa multe. Zambind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu