Cred ca mi-e din ce in ce mai frica de zgomot. Mi-e somn. As dormi cateva clipe sa visez linistea. M-as intinde pana la cer sa-i ascult un strop albastrul. M-as acoperi cu lumina si as sta. Doar as sta. As face atatea si nu fac nimic. Doar mi-e dor de clipe line in care se aud frunzele cand cad si mainile cand se ating. Mi-e dor, atat de dor, dureros de dor.
Nu imi spune nimeni despre nopti cu stele. Si apele tac. Si zilele mi-s patrate, colturoase. Si noptile vin pline de zgomot. Nu dorm. Si mi-e somn. Un somn imens cat o tacere pe care nu o mai aud de atatea zgomote.
Ma duc sa mai dorm niste clipe. Poate totusi o sa visez linistea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu