Am dormit putin si sec. Cel putin m-am trezit si-am zambit. Ma gandeam cum m-am programat sa visez trup inalt. N-am visat. Mi-am ascultat doar gandurile buimace ratacind. Tot scriu ca un robot. Aseara am ramas muta intr-un prag. Era plin de oameni, iar eu ma uitam la ei straina. Parca uitasem ceva, pe mine. A fost ca si cand as fi devenit lup turbat dintr-un caine de-al casei. Nu mai sunt eu. M-am uitat. Sau poate nu am fost niciodata. Nu mai stiu. Am ajuns sa am alte notiuni de a fi. Categoric nu mai stiu cum e sa fii. Ma gandesc doar la trupuri inalte pe care parca le-am pustiit. Nu mai sunt.
sâmbătă, 29 mai 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu