Astept sa bata ceasul miezul de noapte...
Imi beau cafeaua de dimineata ascultand... acum nimic. Ore insirate. Pe unde sunt? Pe unde esti? De parca am fi dat timpul jos din caleasca. Nu e niciun clopot sa bata. Nici ceasul nu suna. Dimineata e cu cafea amara, fara stropul de zahar pentru gust. Ce pisica lenesa! Mi se intinde in brate si toarce. Poate a luat ea timpul. Cineva ma asteapta. Are ochi verzi, pisica. Si cafeaua e neagra. Cana aurie. Langa, o cana rosie senzationala. Culori. Toamna rece. De parca am fi dat jos si curcubeul din aceeasi caleasca.
Stiti, miezul noptii a fugit cu un print.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu