duminică, 24 octombrie 2010

Culori

Galben
Nu soare, ci o gutuie de toamna aromata. De pofta tarzie incremenita intre caderi de frunze. De femeie care se zbate: ma mai vrei, acum cand apun? De barbat care priveste si nu intelege de ce toamna gutuile sunt mai aromate. Sau poate e numai toamna care are aroma...
Violet
Plin, rotund, nervos, capricios, zice-se flacara cu vraja ori seducator pe la colturi. Eu il vad patrat precum o luna plina care isi doreste sa fie mai mare ca soarele zilei. Colturos, nabadaios, cateodata furacios, ba chiar stricacios. Sau duios si frumos cand nu e ros.
Rosu
In picaturi. E ca un talent irosit care se scurge fara zvacniri. Daca e prea mult devine plictisitor precum o femeie care ti se vara sub nas. Daca ai un pahar sa-l aduni strop cu strop, poti umple cu el viata. Daca e ruj e prea mult, oripileaza a boarfa.
Albastru
Lent, adanc, tulburator... doar cand vrea. In general e de neatins, in particular e o minune. Intre timp e lipsa, ba chiar durere. Il vrei, nu il ai. Il cauti, nu il gasesti. Il astepti, nu vine. Te uiti, e deasupra ta, imens precum toate vietile la un loc.
Verde
Crud ca o fecioara. Te tenteaza? Il calci. Il adulmeci. E iarba. Sau tinerete. Ce preferi? O fecioara sub talpi, stiu. De fapt e o padure intreaga, plina lumea de frunze si eve.
Portocaliu
I se spune oranj, ca cica asa e modern. Acum e mai neaos ca marul. Tot fruct. Cum e sa musti dintr-o portocala si sa visezi ca musti o femeie? Acru sau acra. Portocaliul e totusi o culoare simpla.
Negru
Nu are nimic cu culorile. E doar o poveste gotica despre sange. Ai vrea mai mult? Nu am. E plina lumea de mistere. Cauta-le!
Alb
Puritate. Eh, pe naiba! Unde mai gasesti mirese virgine? Poate doar in curtea croitorilor marunti care le lasa virgine si dupa luna de miere. Pe cine? Pe ele, ca poate si-ar fi dorit sa fie niste ei. Niciodata nu se stie de unde sare albul curat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu