Greu

Extrem de greu. Poate chiar imposibil. Probabil ca eu sunt imposibilitatea. NU sun detinatoarea adevarului absolut. Nici nu imi doresc sa fiu. Am ajuns sa imi urmez retragerea, cum mi-am dorit. Am vazut-o altfel. Cred ca am avut o imagine gresita. Mai mult ca sigur am avut o imagine gresita. Ma reintorc in punctul meu de plecare, cel in care sunt singura cu imposibilitatile mele, injurand. Probabil ca va fi din nou la fel. Mai mult ca sigur ca va fi din nou la fel. Eu singura cu injuraturile mele.

Credeam ca e o fericire intreaga sa te retragi, sa iti vezi de diminetile tale in liniste, sa te ocupi de tine si de cei din jur. Istoria ar fi perfecta daca imprejurul ar fi perfect. Din pacate insa nu poate fi prea diferit de cel dinainte. E acelasi imprejur defect cu sau fara agitatia inutila pe care mi-am dorit sa o las deoparte.

Sunt nerabdatoare? Posibil. Unii au timpul masurat in ani. Eu prefer sa il traiesc in clipe pe care sa le adun in ani. O fi gresit, nu stiu... Sunt insa clipele mele si mi le construiesc cum am eu chef. So, mergem mai departe, injurand.

Am promis ca invat sa tac. Nu stiu daca am sa invat vreodata sa o fac asa cum trebuie. Oricum, nu mi se pare un dezavantaj oribil. Cred ca mai sanatos e sa injur. Asa ca: MAMA MA-SII DE VIATA! E prea frumoasa ca sa o traiesc numarand inutil anii. Am sa numar clipele pe care le traiesc dupa inima mea, sa adun cat mai multi ani superbi.