azi

Doar o apa care curge lina la vale, catre in jos. E ca si cum ai urca. Drum razand de tine, de mine, de peretii goi si de strada verde. Incercam sa murim cate un strop, printre lacrimi si hohote sterse. Cat sa fie adevarat? Atat cat suna telefonul de doua ori, singur. Atat cat mana intinsa cauta si da doar de cugetari intelepte. Murim catre inapoi, in jos si in sus, fara directie. E ca si cum o apa ar curge linistita la vale, catre in sus. Rotund.

Bea un ceai, tinere, atunci cand mintea ti-o ia ranza de atata ras sau plans. Noi nu umblam goi pe pereti, doar goi printre propriile noastre ganduri ... uitand sa traim respectabil in doi. Cum sa uiti ceva ce nu a fost? Simplu, cu o inteligenta care fascineaza.