Ratacesc prin padurea de gheata, printre radacini albastre infipte in adancuri. Eu curg, ele raman. Le-am rugat sa ma lase sa-mi asez si eu trupul alaturi de ele. Au tacut inghetat, iar eu am curs printre ele, departe. Mai imi las sufletul sa cada la picioarele lor, radacini albastre infipte in adancuri. Mai ma rog sa raman. De departe, curg apa fara culoare, rugand tacerea sa-mi cante. Buna dimineata, minune cu ochii albastri din padurea de gheata! Sa-ti fie viata lumina!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu