Am alunecat odata in bratele unui prieten. Ma impiedicasem si el m-a prins. O jumatate de an m-am chinuit apoi sa beau o sticla din bautura mea preferata. De-atunci am invatat sa vorbesc mult, sa spun doar ce trebuie si sa nu fac accidente de avion. Intre timp am invatat sa iubesc pianul, sa urasc cutitele, sa aleg libertatea de a fi cum vreau si unde vreau, chiar daca umblu desculta prin zapezi. Tot intre timp am invatat cat de bine e sa ai puterea de a gandi atunci cand stii sa o faci. Asta a fost dupa 40 de zile de plans si 44 de kg.
M-am taiat zilele trecute si mi-a trecut. Repede. Am pus un strop de usturoi si-a disparut ca prin farmec. Si iar am urat cutitele. Ma mai impiedic cateodata in multele libertati. Noroc ca stiu sa ascult.
Intre un alt timp, am sa ma apuc sa mai invat una-alta. E chiar palpitant. Imi place ploaia cand curge incet si ma spala. Si tac ascultand-o. Gasesc atatea chipuri minunate in jur. Spalate de ploaie. Frumoase si goale. Spunand nimic. Ma duc sa mai invat despre cum sa nu trezesc florile. Despre tacere. Despre cum timpul curge singur si imposibil.
Buna dimineata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu