Priveste cedrul mândru! Atâtea brate are!
Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumarate au nuferii si crinii.
Vorbesc însa limbajul tacerii si-al luminii.
UNICUL Omar Khayyam
Viata se traieste intre normalitate, nebunie, pastile de extaz si fericire.
Grajdarul isi tranteste "grajdarita" in fan si i-o trage. Omul isi iubeste casa si in final prietenii, de oricare ar fi ei. Unii traiesc sa isi consume la intamplare momentele in pastile de extaz. Iar cei alesi, putini, isi traiesc fericirea.
Dar nu ca sa cerseasca, ci ca s-adune soare.
Si limbi nenumarate au nuferii si crinii.
Vorbesc însa limbajul tacerii si-al luminii.
UNICUL Omar Khayyam
Viata se traieste intre normalitate, nebunie, pastile de extaz si fericire.
Grajdarul isi tranteste "grajdarita" in fan si i-o trage. Omul isi iubeste casa si in final prietenii, de oricare ar fi ei. Unii traiesc sa isi consume la intamplare momentele in pastile de extaz. Iar cei alesi, putini, isi traiesc fericirea.
Cai nu am si nici grajduri nu vreau. Normala nu sunt. Am stat sa aleg extazul, dar m-am dumirit ca filosofia mea sede in varful cratitei mele. Mi-e bine ca am apa si carte, fericirea nu e pentru mine. Asa s-a hotarat. E soare, e tacere, e lumina. O bucata din soarele asta mi-ajunge cat sa traiesc in poezia mea absoluta.
Pe Omar nu-l inteleg. Sunt prea proasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu