Ufff... Ce de bloguri! Ce de lume care scrie! Ce de lume care tot vorbeste. Eu am amutit. Cuvintele mele au capatat forma de balarii. Am mii de idei pe care le pierd zilnic pe cand ma scutur de stele. Sunt precum un cos cu fructe stricate intr-o toamna tarzie. Seaca, stinsa, mucegaita. Ce fac aici? Nimic. Doar imi cant imposibilitatea clipelor mele. Undeva, pe traseu, mi-am pierdut timpul. Doar citesc. Am gasit cuvinte care urla la luna, cuvinte murdare, cuvinte fatate din imaginatii bolnave. Am gasit cuvinte care dor, cuvinte vinete care strang cercuri in jurul respiratiilor sacadate, cuvinte biciuite. Am mai gasit cuvinte destepte, mai rar. Am gasit injuraturi, ca-ntr-o lume fara cratime, fara limpezimi, o lume bolnava de prostie, o lume imensa care se crede stralucita, o lume care se-ntinde ca plaga, o lume care e peste tot. Ce de bloguri! Am dat de internet cu totii, noi izbaviti din stransori, noi cei zisi eliberati, noi cei ingusti, noi cei imposibili, noi, adormiti intru nestiinta pentru vecie. Ce de bloguri! Mira-m-as sa ma tot mir precum cel care striga dupa corectorul unei limbi fara sa stie ca el intre timp a plecat un pic, cam de tot. Ufff... Ce de bloguri...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu