miercuri, 1 septembrie 2010

TIE


Ti-am adus o mare de argint. Dar de dimineata, de zi si de seara, tie, inger albastru. Planuiam sa ti-l intind cu amandoua mainile numai ca, in directia ta, locul e gol. Am venit plina de soarele cules in zori. M-ai intampinat cu ploi si taceri. Am stat nopti sa te caut. Ai stat zile sa te indepartezi. Am vrut sa iti servesc o bucata de mare de-argint pe paine, la micul dejun, proaspata ca si revenirea mea. Sa iti dau sa gusti din sarea intinsa pe piele, ca in povestea cu bucatele. Eram rumena, sarata, aurie si cu argint de mare in ganduri si doruri. Aveam lumina pe fata si in suflet. Si straluceam. Unde-am plecat? Unde am venit. Aici unde nu e nimic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu