Stau si mi-adun oboseala si revelatiile. Gramada am si de una si de alta. M-as pune jos sa mananc un bol de cirese, cred ca din cele amare si negre cu arome salbatice. Sau din acelea carnoase, de pe deal de la mama, dupa care am tanjit pe unde-am umblat. Fara oameni. Fii zen, zice! E urmatorul tel, ii raspund. Am sa o fac si pe asta, cu efort, dar va fi. Am sa imi smulg din mine tot balastul asta care ma sfasie.
Azi am vorbit de oglinzi si de suprafete lucioase, de fals si de forma, de lipsa de continut si de-amar. M-am linistit. Subit, dupa o voce analitica si un ochi senzational. Nu am capacitate de sinteza. Eu disec firul in patru, inutil. Mi-ar trebui niste sertare bine ordonate si o mana zdravana care sa imi mangaie felul asta primitiv si sentimental, sa mi-l aseze pe-ndelete, bucata cu bucata, in locul stabilit. Apoi am sa nu mai plang, si-am sa nu ma mai strofoc in zadar, si-am sa nu mai strig a disperare. Voi fi simplu, eu cu mine si cu viata, traind colorat si zen, dupa autosculptura.
Mi-am facut vreo cinci feluri de disectii si inca vreo cinci reformatari. Devin om si cu inteligenta construita. Incet incet am sa fiu si femeie. Invat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu