Si n-a fost sa fie. Nu e al meu, EL pe care il stiu. Doar mintea mea, in mintea mea...
De-as avea o apa limpede, limpede, limpede si-un vis, si-un leagan, si-un caine auriu. De undeva de sus, desprinsa dintr-o fila, plutind prea lin, prea calm... Mi-e bine. Si mi-e rau.
Pe fundul apei zac mizerii ingropate. Deasupra e lumina care strabate unda. Nu stiu cine sunt si nici daca pot respira. Nu stiu... daca trece un curent si se tulbura totul?
De primavara ninsa si-nghetata, flori albe peste ziduri rosii. TIE o lupta inegala prinsa in piept alb dantelat.
Mi-e sufletul plin de stiu eu ce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu