Undeva, candva... dincolo de suflet si de lumina din priviri, zac cuvintele, din nou.
Ma intreb daca existi sau daca ai putea sa existi sau daca vei exista vreodata. Sa suferi ca sa scrii. Sa tac ca sa fiu fericita.
Dincolo de mine zac intrebarile.
Sa-ti aud vocea intrebandu-ma lin ce fac. Si tu te intrebi. Si-n tine se ascund cuvinte.
Sa fim. O nedumerire in doi.
Daca tac, ma adancesc inspre interior si simt. Cine esti si unde-ti sunt ochii si mainile? De ce nu-mi vii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu