aproape de Dumnezeu

Aproape de Dumnezeu sunt doar norii... Noi suntem doar uitare.

slabiciuni la zi

"Dear God,
So far this year you have taken away my favorite dancer Michael Jackson, my favorite actor Patrick Swayze and my favorite singer Stephen Gately and my favorite actress Farah Fawcett. Just so you know, my favorite politician is Mircea Geoana.
Regards"

As adauga ca am o slabiciune deosebita si pentru Nastase&Iliescu.

forgotten fairytailes

54, 55, 56, 57 ... o numaratoare care imi sta pe creier. As vrea sa zambesc, sa rad cu gura pana la urechi...si nu pot. "Cand merg, merg. Cand dorm, dorm. Cand cant, cant goala"...si ma intreb despre uitare. Si rad...cautand sa visez, cautand cuvinte, cautand pe unde mai sunt uitarile si misterele lumii.

impreuna

Ascult o vioara spre seara...cu niste buze rosii. Imi place cum suna. Si-mi place zapada prin care alearga impreuna. Impreuna...un cuvant care depaseste imaginatia. Curge si el peste margini precum apa. Curge si cand e si cand nu e. Cand e pentru ca e prea mult si ajunge insuportabil. Cand nu e pentru ca pur si simplu nu vrea sa stea, doar sa curga. Si-atunci devine singuratate. Ma intreb de ce se plang oamenii de atatea lucruri? Si de ce e si de ce nu e. Si de ce suntem si de ce nu suntem. Impreuna...un cuvant care nu mai stie sa fie de viata. De dimineata il alerg prin minte pe toate partile si...iar ma minunez. Nu mai stim sa fim impreuna niciunii cu nicialtii. Doar singuri, eventual aliati contra oricarei legi a firii.

Ce bine ca vine uitarea peste noi cu pasi rapizi. Uitam si ce inseamna cuvintele.

tot cuvant e si asta

Dreaming ... este un cuvant de viata.

Nice evening for you too!

despre genialitate

Mi-ar place sa am un calc legat la mintea mea direct. Sa nu trebuiasca sa ma ridic din pat cand ma apuca momentul de creativitate maxima, doar sa dictez ca o lenesa ce sunt. Ma apuca seara de obicei, pe cand stau in caldura si incep sa motai idei. Daca mai e sa si vad ceva care ma stimuleaza devin geniala si ma revars...direct in somn. Logic doar, ce-ai crezut? Pe dimineata uit tot si ma enervez. Si-atunci incep sa scriu aberatii. Ma certi? Si eu ma cert de ce dorm, de ce mananc, de ce respir. Si de ce sunt atat de normala taman atunci cand ar trebui sa devin geniala. Si imi incep ziua.

Ma minunez cat de frumos e acest popor care are o memorie mai mult decat scurta. Ma minunez cum tinerii nostri geniali vorbesc perfect romgleza de balta, pardon, de mess. Ma mai minunez ca am invatat sa dirijam cu folos toate masele si incep sa functioneze si la noi campaniile obamesti, semn ca intr-un mare final am ajuns si noi sa ne pierdem mintile alea geniale. Ma tot minunez cum mai exista cititori de bloguri de gramatica, adica de blog ca doar unul mai e pierdut prin virtualitate, de cand s-a dus si Pruteanu. Si ma tot minunez cum de mai rasare soarele si peste noi, in ce bezna totala am ajuns sa traim.

Am fost intrebata de criterii estetice. La ce bun sa mai cautam criterii estetice cand nu le avem nici pe cele morale minimum necesare? S-a amestecat frumosul cu mocirla peste limita admisa si-acum doar colcaim in toata genialitatea noastra.

De dimineata citesc de copii geniali. Mai exista si in alte parti, nu numai la noi. La ei e unul la multe milioane si il menageriaza cum trebuie. La noi sunt mai multi la cateva mii si ii pierdem pe traseu cu cea mai mare seninatate posibila pentru ca, nu-i asa, suntem noi toti geniali.

Intre timp mai facem cate o afacere geniala si ea in smecherii. Daca merge bine o vindem la aia de muncesc mult si cu folos. Daca merge relativ bine o vindem iar, tot la aia cu munca. Daca merge prost atunci ne apucam de alte idei care mai de care mai geniale si mai sortite pieirii. Si intre alt timp tot visam la calculatoare legate direct la mintea noastra geniala care sa ne ajute sa dormim in timp ce coacem idei inscrise si ele in aceeasi linie de genialitate. Estetic, poate si etic, cat despre moral ce sa mai vorbim...

In final constatam ca nu s-a mai intamplat nimic genial in zona, asa, cam de vreo prea multi ani...

despre pat, coclauri si secrete

Ma tot intreb unde gresesc? Cred ca am devenit prea Zoe. Ar trebui sa ma cocot in patul cu puf si sa ma alint. Sa astept, nu sa ma rog. Cred totusi ca am prea putine pacate si ma rog degeaba. Imi trebuie mai multe. Imi trebuie infidelitate. Da! Sa pacatuiesc din plin si cu nesimtire, poate atunci o sa fiu ascultata si eu. Zice-se ca sunt rea si indaratnica. Si ca pacatul meu e usor penibil. Cum ar fi sa-mi pun creierul pe bigudiuri si sa ma colorez rosu, adica rosie, ca nu mai vreau sa fiu Zoe?! Altii stau si incanta lumile, eu stau si sap cu nadejde. Am sa imi iau lumea in cap, sa ma duc pe coclauri. Adica in pat, ca m-am hotarat sa pacatuiesc, iar pe coclauri risc sa sap iara si sa uit de pacate. Hm, iar sunt nehotarata. Nu stiu ce sa fac mai repede. Sa pacatuiesc? Sa imi iau lumea in cap-pat? Sa ma fac rosie? Sa ma cocot cocota?

Unii detin secretul victoriei, eu detin doar descrierea lui. Da, am sa ma intreb mai des ce fac in weekend!